Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Rapita

         Din perspectia lui Shane
 
     Ii șterg lacrimile de pe obraji si o privesc adânc in ochii ei atat de minunați , ca doua diamante ce strălucesc. Imi era dor sa o vad  si sa o admir, dar tot ce exprima chilpul ei este epuizare , tristețe si mult zbucium. Avea cearcăne in jurul ochilor si se vede clar ca este foarte obosita.
           -Ă,ă, a scuze ;nu am vrut sa reacționez asa!spune ea retragandu-se imediat din brațele mele.
           -Nu ,stai ;nu ma deranjează  daca la asta te referi! Chiar aveam nevoie de îmbrățișarea asta!spun prinzand-o de mana.
       Ea sta câteva momente pe gânduri după care ma privește trista.
            -Mai bine,plec!Si așa ti-am cauzat deja destul de mult rău, este n.........!spune dând sa plece, dar o intrerup ținand-o in continuare strâns de mana.
           -Ania, încetează  sa crezi ca este vina ta pentru cea ce mi sa intamplat ! A fost alegerea mea de a-mi pune viață in pericol pentru tine si nu regret absolut nimic! spun privind-o adânc in ochi, ea privindu-ma cu o fata uimita si serioasa in același timp.
          -De unde știi ca asta urma  sa zic , adică........?încearcă ea sa continue dar o întrerup iarasi.
          -Stii, daca sunt in coma ,asta nu înseamnă ca nu pot auzi certurile si discuțiile tale cu băieții, in care dădeai continuu vina pe tine pentru tot ce s-a intamplat.!spun , ea începând sa se încrunte ușor , după care își trage mana din a mea. Pare puțin cam tensionata, căzând ușor pe gânduri privind in gol; si cred ca pot sa-mi dau seama in ce direcție se învârt rotitele ei.
         Vreau sa spun ceva dar ușă se deschide iar pe ea intra Allan , Jason si Chris care vin spre mine bucuroși.
          -Hei , frate cat ma bucur sa te vad , ce dor mi-a fost de tine!spune Allan venind spre mine prinzandu-ma mana in semn de prietenie.
          -Hei, bro ți-a luat cam mult sa te trezești! adaugă Chris încercând sa facă o gluma, dar nu il bag in seama.
          -Mda, si eu ma bucur sa va vad, dar unde-i Jack?întreb observând lipsa lui.
          -Nu stiu , nu prea l-am văzut in ultimele zile! Habar n-am pe unde umbla.!il aud pe Allan spunând asezandu-se pe marginea patului.
       Nu mai spun nimic si ma uit prin încăpere ,iar privirea îmi cade pe Ania care sta gânditoare mai deoparte. Vreau sa spun ceva dar Ania mi-o ia înainte.
           -Eu cred ca o sa plec ,am ceva urgent de rezolvat! spune după care iese pe ușă.
          -Nici , n-ai idee cat a plâns așteptând sa te trezești ; se simțea vinovata pentru starea ta!Știi ea chiar tine la tine,si nu a dormit nopți întregi stand aici! il aud pe Allan care îmi distrage atenția de la ușă, privindu-l ușor uimit, incruntandu-ma ușor.
      Aud apoi un telefon sunând, iar imediat dupa, Jason si-l scoate din buzunar si raspunde.
         După ce asculta câteva minute ce ii se spune la telefon in cele din urma răspunde .
          -Da, venim imediat!spune si închide. Chris este nevoie de noi la baza , avem o problema cu programele de spionaj si interferentele audio! spune el grăbit.
          -Vin si eu?il aud pe Allan întrebând ridicadu-se de pe marginea patului.
         -Nu ,nu este nevoie ;cred ca ne descurcam!spune după care iese pe usa împreună cu Chris.
         -Ce s-o fi întâmplat?întreb intorcandu-mi atenția către Allan.
      El dă din umeri in semn ca nu știe si se asează înapoi pe marginea patului.
           -Ai auzit ce ți-am spus despre Ania, sau erai atent la Jason si conversația lui?întreabă el trecandu-si mana prin par.
            -Da, Allan am auzit !răspund oftând .
            -Frate, după cum te cunosc si după cate îmi dau seama , tu simți ceva pentru ea! Am văzut felul cum o priveai ,nu poți sa negi acest fapt, pentru ca nu te-ai uitat așa niciodată la nicio fata! spune el luand o postura serioasa.
      Dau sa spun ceva dar Allan continua mica lui teorie care cred ca este adevărata iar el are dreptate. Eu chiar simt ceva pentru ea si dupa cum am dovedit-o sunt in stare sa-mi dau si viață pentru ea . Pana la urma cred ca este mai mult decât o simpla atracție fizica.
          -Iar tu cred ca ar trebui sa vorbești cu ea ,pentru ca am o vaga bănuială ca același lucru se aplica si pentru ea!spune el ,eu ascultandu-l gânditor.
           -Da stiu !spun.
           -Serios?întreabă el ridicând uimit sprâncenele.
          -Da am auzit-o spunandu-mi ca simte ceva pentru mine cand eram in coma ,si da ,ai dreptate chiar simt ceva pentru ea si trebuie sa vorbesc cu ea!spun încercând sa ma ridic in fund , pentru ca poziția in care stăteam nu era tocmai una confortabila.
          -Vrei sa te ajut !întreabă el văzând ca abea reușesc sa ma clintesc. Îmi simt corpul atât de amorțit si parca nu il pot face sa se miște.
         -Nu , ma descurc!spun ridicând mana oprindu-l din a veni spre mine.
     Ma strâmb ușor la durerea ce imi străbate tot corpul . Simțeam o durere adâncă in piept dar era suportabila. Pun mana pe piept si pot simți bandaje prin materialul subțire a bluzei .
           -Glonțul , te-a nimerit in piept!spune Allan , văzând ca ramasem ușor nedumerit de bandaje.
            -Mda, si cum ați scăpat de idioți aia?întreb pentru ca chiar nu îmi aminteam nimic , cea ce era si logic pentru ca îmi pierdusem cunoștința.
             -Te-am băgat in mașină , cat timp Ania îmi păzea spatele, si împușcase 2 dintre ei ,dar unul a impuscat-o in umar! Nu ai crede daca îți spun ce tinta buna are ! Trage cu arma ca o profesionista! adaugă el, eu deja simtindu-mi sângele pulsandu-mi cu viteza in vene de la nervi.
            -Când pun mana pe cel care a îndrăznit sa facă asta o sa..........! .
            -A fost Willson Benet! îmi spune Allan intrerupandu-ma.
            -Bun, el chiar nu va mai trai mult , jur ca zilele lui sunt numărate! spun cu un ton puțin ridicat.
 
            Din perspectiva Aniei

     Stau pe banca uda a unui parc . Ploase , iar hainele mele sunt fleașcă . Stăteam acolo si eram atât de pierduta in gânduri . Ma gandeam cat de mult sa schimbat viata mea , iar totul este atât de diferit acum .
      Mi-am dat seama ca lumea in care trăiesc este o lume a nimicului , in care fiecare pas făcut te duce la distrugere , in care viitorul îți este ruinat iar viață ti se transforma intr-un coșmar cu fiecare zi.
       A auzit ! Sunt mai mult ca sigura ca el a auzit cea ce am spus ; ca imi place de el , ca nu vreau sa il pierd . El nu trebuie sa știe asta , totul va deveni mai complicat decât este deja iar asta nu este bine. Si așa viață mea este destul de complicată prin faptul ca ma aflu prinde ei , nu vreau sa o complic si mai mult.
      Începusem sa tremur ușor din cauza frigului . Eram uda leoarca si tot ce mai lipsea acum era o răceală buna . Ma ridic de pe banca rece si merg ușor spre ieșirea din parc . Chiar aveam nevoie de putina liniște sa îmi pun gândurile in ordine .
       Aud pasi in spatele meu , dar nu apuc sa ma întorc caci simt un material ce îmi acopera nasul si gura , si un miros ciudat ce ma făcea sa ma sufoc iar imediat după acea ma prăbușesc pe jos inconștiență. Simt cum sunt ridicata de cineva după care totul este doar intuneric.