Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Rasturnare la 180°

          Stau in living si il aștept pe Shane care nu mai cobora . Nu inteleg ce ii ia atât , pana si eu am coborât mai devreme si sunt fata. Ce o fi discutând cu Marc de ii ia atat? .
       Urc scările si ma îndrept spre biroul lui Marc , pentru ca deja nu mai aveam rabdare sa mai aștept. Ma apropii de ușă, dar ma opresc brusc in fata ușii intredeschise când îmi aud numele rostit.
         - Si daca Ania afla ca noi am știut ca este fiica lui Chease? Te-ai gândit la asta?il aud pe Shane rastindu-se la Marc.
        - Da , dar indiferent ca afla sau nu despre asta ,nu poate sa plece de aici! raspunde Marc sigur pe el.
       Nu pot sa cred ! Am senzatia ca am auzit prost dar nu este doar o senzație ,chiar asta am auzit iar sentimentul pe care il simt acum este dezamăgire ,supărare , ura , si dezgust. Ei m-au mințit in tot acest timp ,iar eu ca o proasta am avut încredere in ei, si le-am făcut jocul fara sa stiu. Lacrimile mi se aduna in coltul ochilor dar nu le las sa cada ; eu nu sunt slaba trebuie sa rămân tare chiar si in fata trădării .
         -Daca Ania este pusa in pericol de planurile tale idioate de răzbunare vei regreta , si nu cum te gândești tu ! spune Shane , si ii aud pașii indreptandu-se spre usa.
      O iau la fuga spre scari si cobor înapoi in living . Încerc sa îmi calmez respirația si amalgamul de sentimente care ma invadează.
       -S-a întâmplat ceva? ii aud vocea lui Shane in spatele meu.
      -Nu , totul este perfect ! spun cu o ușoară ironie in glas.
      -Oookkk! spune el privindu-ma suspect. Haide , suntem in întârziere, băieții ne așteaptă de ceva vreme la depozit! spune si se îndreaptă spre intrarea in garaj, cu mine pe urmele lui.
        Urcam amândoi in masina lui , acesta pornind motorul ieșind pe drumul asfaltat. Părea concentrat pe drum si nu scotea un cuvant , linistea din mașină devenind apăsătoare.
       Trebuie sa gasesc o modalitate de al pedepsi pentru cea ce mi-a făcut. Il urăsc pentru cea ce mi-a făcut , dar............dar il iubesc așa de mult. In secunda următoare ,nici nu am mai stat pe ganduri si ma năpustesc spre volan si trag cu putere spre mine .
         -Ce faci ? striga Shane panicat si luat total prin surprindere. El pierde controlul volanului si mașina iese de pe sosea izbindu-se cu putere intr-un copac de pe marginea drumului, impactul facandu-ma sa vin cu capul de bordul mașinii iar Shane de volan ,rămânând inconștient.
    Ma lovesc destul de nasol la cap ,cioburile din parbriz taindu-ma la mâini. Stau câteva minute sa îmi revin , după care încerc sa deschid portiera . Ies afară cu greu si o iau prin pădure ,mai mult taraindu-ma , încercând sa fug cat mai departe . Ochii mi s-au umezit si nici nu mi-am dat seama ca plângem . Nu pot sa cred ca făcusem asta ! Trebuie sa fug , sa scap de nenorociții care își bat joc de mine , chiar daca ar fi sa mi se rupa inima in doua lasandu-l pe Shane acolo ,pana la urma este si el vinovat.
      La un moment dat ma opresc sa îmi trag sufletul , si ma rezem de unul dintre copaci . Îmi privesc mâinile si încep sa plâng .Cum am ajuns in halul asta? Îmi placea viata mea de dinainte . Nu era cine știe ce , dar macar eram liniștită. Plângeam in hohote , plângeam cum nu am mai plâns vreodată . Eram terminată ; toți din jur te trădează , toți te dezamăgesc ; nu mai poți avea încredere in nimeni . Sunt iarăși singura !
         Aud telefonul sunand . Ma uit sa vad cine este si constat ca este Allan . Arunc telefonul intr-unul dintre copaci, acesta facandu-se bucăți. Nu vreau sa fiu găsită. Ma-m saturat , vreau liniște.
     Ma ridic si merg mai departe schiopatand . Nu știam unde ma duc , doar vroiam sa plec . Rănile pe care le aveam ma usturau ca naiba iar afara începea sa se întunece . Ce-a fost in capul meu de am luat-o prin pădure?. Acum nu știam încotro sa o iau ; nu știam ce sa fac , si mai rau începea sa ploua.
    La un moment dat vad o casa , mai mult ca o cabana.

     Era frumoasa , si era singurul loc in care puteam sa merg in acest moment critic. Ma îndrept spre ea , abea mergând . Eram obosita , ma dureau toate si sângeram ; ma mir cum de mai stau in picioare la cat sânge am pierdut. Oare Shane so fi trezit? , pentru ca de trăit sigur trăiește deoarece impactul nu a fost atât de puternic încât sa omoare pe cineva. Dar de ce ma gandesc la el in momentul asta ? Trebuie sa îmi iau gândul de la tot ce tine de el .
      Aproape ajunsesem in fata cabanei când ma împiedic de ceva si cad . Așa am rămasesem; nu am mai putut sa ma ridic , nu mai aveam putere. Am stat așa cred ca jumătate de ora , iar ploaia ma făcuse fleașcă . La un moment dat nu îmi mai simțeam corpul , nu mai simțeam frigul si absolut nimic in jurul meu ; pierdusem firul realității , totul era negru.

   Din perspectiva unui anonim

         Îmi pun gluga in cap si ies afara pășind pe veranda casei. Era cam frig , dar aveam nevoie de o plimbare si sa iau o gura de aer. Stau si ma gândesc continuu la ea ! Cum a putut, sau mai bine zis cum a reușit . Eu sunt cel mai bun , nimeni nu poate fi mai bun decât mine .
        Îmi scot o țigară din buzunar si o aprind . Privesc norișorii de fum din jurul meu si îmi mut privirea pierdut spre pădurea care acum sta cufundata in întuneric.
        Ma cam luase frigul . Arunc tigara si o sting cu piciorul . Dau sa ma întorc si sa intru in casa , când ceva îmi atrage atenția . Ma îndrept spre locul acela si am putut distinge un om ce stătea lungit pe jos. Ok asta era ciudat!      Ma apropii de acel om si constat ca era o fata ce avea hainele ude si nu dădea nici un semn ca ar trai. O întorc cu fata spre mine si raman șocat , si uimit in același timp .
     Ania? Ce căuta ea aici si de ce arata in halul asta; are o multime de rani care sângerează iar pulsul ei este foarte slab. O iau repede in brațe si o duc repede in casa , unde o pun pe canapea .
        -Carter ! strig aproape disperat.
       -Da , mai strigat.......wow? întreba el scoțând capul pe usa bucătăriei , si exclama uimit când o vede pe Ania. Ce sa întâmplat? Cine este ea ?întreba venind lângă canapea.
       -Nu am timp sa îți explic, cheamă de urgenta un doctor! spun si ma apropii de Ania rupând hainele de pe ea , si o înfășor cu o pătură călduroasă.     Era înghețată , si abea se mai auzea respirând .
      Ce s-a întâmplat cu ea ? Cum a ajuns aici si mai ales in starea asta?! . Trebuie sa o încălzesc cumva si asta repede altfel intra in hipotermie. O iau in brațe si o duc lângă șemineu unde ardea focul ,după care mai aduc inca o pătură si o învelesc. Am vrut sa ii frec mâinile pentru a o încălzi , dar aveau niste rani serioase care ar fi agravat situația.
        -L-am sunat pe Dylan , si vine in 15 min.!spune Carter mutandu-si privirea spre Ania.
Cine este ? întreba din nou curios sa afle.
        -Ania! spun simplu neavand nici un chef sa vorbesc.
       -A, fata aia de care spuneai ca................! dar il întrerup.
      -Carter, in loc sa stai degeaba si sa pui întrebări inutile, mai bine gaseste si fa ceva folositor! Adu si tu trusa de prim ajutor din baie!spun sprivindu-l încruntat.
       El nu mai spune nimic si se conformează cererii mele.
       Îmi dau hainele jos de pe mine si ma lipesc de corpul rece al Aniei ,invelindu-ma cu paturile.
     Trebuia sa o încălzesc , si asta repede pentru ca deja începea sa aibă frisoane si tremura toata .
        -Ce faci ? Omul moare si tu ești in calduri ! spune si pune trusa de prim ajutor pe măsuță, aparandu-i in coltul gurii un ranjet .
       -Încerc sa o încălzesc , desteptule , pana nu intra in hipotermie! spun uitandu-ma urat la el .
        -Da, da cum zici tu ! spune si se aseaza pe canapea.
        -Pleacă in camera ta! Te chem daca am nevoie de ceva.! spun aratandu-i direcția in care este camera lui.
       - Ok, frate ! spune si se ridica plecand spre scări.
    Ii privesc fata si rămân parca hipnotizat ; era frumoasa . Frate, ce am ? Cred ca țigara aia a fost prea tare, pentru ca deja încep sa ma gândesc la prostii.
    Avea o rana nasoala la cap , ca si cum ar fi venit cu capul de ceva , si câteva zgârieturi. Se simțea așa de bine sa fiu lipit de ea, piele pe piele încât ma excita .   Era o senzație extraordinara, dar in cele din urma parca te durea cand stii ca nu o sa faci nimic mai mult. .............................

*****
        Mda, capitolul asta a ieșit cam sec , si îmi pare rău ca nu am reușit sa postez dar a fost Pastele si știți voi ....na , in fine; si pentru greșelile de ortografie. :):):*