The Battle with Heart

Cap.11

Înghit cu retinere pastila contra durerii de cap si beau multa apa,pentru a fi sigură ca se dizolva.Îmi doresc foarte mult sa îmi treacă starea asta,insa se pare ca nu mi se va îndeplini prea curand.E a patra zi când durerea de cap persistă si îmi vine sa urlu de frustrare.

După ziua in care Edward mi-a facut morală,eu nu am mai iesit afara din casa.Mi-am petrecut majoritatea timpului citind sau stand cu Ema,care m-a vizitat destul de des.Nu am avut dispoziția necesara pentru a face si altceva,mai ales ca mintea mea a stat doar la situația deloc favorabilă dintre mine si fratele meu.I-am povestit si Antoniei despre asta,la insistentele sale,caci eu nu am vrut sa-mi exteriorizez trăirile,iar ea i-a dat dreptate lui Edward.Dar nu ma mira,pentru ca si eu îi dau.

Deschid usile,nemainchizandu-le si ies pe balcon.Pe cer predomină albastrul închis,cu nuante de mov, chiar.Vântul bate cu putere,iar fulgerele sunt urmate de tunete ce prevestesc o furtună "pe cinste".Părul mi se misca in toate direcțiile din cauza vântului ce se inteteste pe masura ce trece timpul,dar chiar si asa,căldura din atmosferă se resimte cu usurinta.

Ma asez pe unul dintre fotolii si inspir adânc din aerul curat,ce e ca o binecuvântare pentru mine.Las capul pe spate si inchid ochii, gândindu-ma putin la ce ar trebui sa fac de acum.La cum ar trebui sa ma comport in continuare.La cum sa il fac pe Edward sa ma ierte si sa ii recastig încrederea.Faptul ca am decăzut in fata lui ma face sa ma simt incompletă, iar supărarea lui si severitatea pe care le vad in privire mă sfasie pe interior.

Edward a fost,este si sunt convinsă ca întotdeauna va fi autoritar.Asa e felul lui,îi place sa domine si chiar o face,ba chiar cu stil.Are uimitorul talent de a te face sa i te supui,fara prea multe comentarii,daca nu chiar deloc.Reuseste sa facă ceea ce îsi propune si nu renunță în fața obstacolelor.Fratele meu este o persoana dificilă, o persoana căreia nu îi place sa fie sfidata,o persoana demnă de respect.Ne-a protejat întotdeauna pe mine si pe sora mea,a facut tot posibilul ca nimic rau sa nu ne atinga.Ne-a educat intr-o masura mai mare decat au facut-o părinții nostri. Si-a dat interesul in ceea ce priveste bunăstarea noastra.
Iar eu îi sunt datoare pentru toate astea.Eu nu îl pot sfida, eu nu îmi permit,nu ma lasa inima.Asa ca îmi voi schimba comportamentul,daca asta îl împacă pe el.Voi face tot posibilul sa-i fiu pe plac, voi îndrepta situația.

Zâmbesc,uimită si putin amuzata de hotărârea de care dau dovada si ma ridic exact in secunda în care picături mari incep sa cadă din cer şi să împrăștie odată ce ating solul,un miros încântător de pământ ud,lucru care îmi aduce aminte de copilăria mea,de vacanțele de vara petrecută la bunici,cu fratii mei. De dansurile noastre in ploaie,de toate nazbatiile noastre,inclusiv de pedepsele luate pe merit.Zâmbesc larg la gândurile acestea si îmi dau seama ca nu mai vreau sa fiu certata cu fratele meu.Vreau sa fim ca înainte,sa nu despartă nimic.Vreau sa remediez problema!

Ies din camera mea si ma îndrept,entuziasmată,spre camera fratelui meu. Voi rezolva, stiu ca pot sa fac asta.Apăs pe clanta şi deschid imediat usa,corpul începând sa îmi tremure uşor din cauza emoțiilor. Va fi bine, Vanessa,va fi bine!

-Edward,se p...
Buzele mele iau forma unui "o" perfect in momentul in care il vad pe Ryan pe fotoliu,concentrandu-se pe laptopul de pe masuta din fata lui.Desigur, concentrarea lui nu mai durează mult,căci îsi ridică imediat privirea spre mine.
Numai prostii fac!Chiar nu puteam sa ciocăn?!

Ma priveste inexpresiv câteva secunde, apoi i se asterne pe fata un zâmbet pe care nu il prea pot descrie.Este o combinatie intre amuzament,satisfacție şi uimire.
Închide laptopul si se lasa pe spate,masurandu-ma din cap pana in picioare.

Analizez putin situația si îmi dau seama ca sunt penibila,asa ca ma întorc si merg spre usa,nu are rost sa raman aici din moment ce Edward nu e.