The Battle with Heart

Cap.35

Cobor din masina mai mult adormită decat treaza, iar Ryan imi închide portiera, tot el fiind cel care a si deschis-o.

Pasesc lent pe aleea imprejmuita de fel si fel de felinare, beculețe si flori.Vântul bate putin cam tare, iar pe cer domneste o lună plină de la care nu-mi pot lua ochii pentru câteva zeci de secunde.

-Hai, Vanessa.

Fac ceea ce mi-a spus satenul si intru in casa, apoi ma îndrept spre prima canapea din încăpere.

-Vrei apa?

-Te rog..

Ma uit in direcția in care a plecat satenul si oftez usor, refuzând mintal sa-mi închid din nou ochii, pentru ca stiu ca de data asta chiar as adormi.Intamplarea de acum aproximativ doua ore m-a epuizat complet, la fel si reactiile si intrebarile fetelor când, intr-un sfarsit, le-am gasit in club si le-am rezumat ceea ce s-a petrecut in baie.Tot atunci am aflat si ca Ryan a venit acolo special pentru mine, pentru ca fetele mi-au spus ca imediat cum satenul le-a vazut, a intrebat unde sunt.Ceea ce nu inteleg e de unde stia unde ma aflu, când nici măcar lui Edward nu i-am spus...Am o presimțire proasta in legătură cu sursa de informare a iubitului meu, iar asta nu-mi place deloc.Deloc!

-Poftim.

Tresar atunci când vocea lui Ryan se face auzita si îmi întorc rapid privirea spre el.

-Multumesc.

Iau paharul cu apa rece din mana acestuia si nu ma mira faptul ca o beau pe toata in mai putin de 15 secunde.Îmi era foarte sete.

Las paharul pe masă si ma uit la Ryan, care s-a asezat pe cel mai apropiat de mine fotoliu.

-Ti-e rau?

-Nu foarte.

-Ce făceai acolo, Vanessa?

-In club?

Nu primesc raspuns la aceasta intrebare, dar interpretez eu ca fiind un "da".

-Am iesit cu fetele, am vrut sa ne destindem putin.

-Si?Te-ai destins?

Oftez din nou.Privirea lui e penetranta si ma intimidează.

-Nu aveam de unde sa stiu...

-Bineînțeles.Dar puteai sa eviți, chiar si asa.Nu e prima data cand treci printr-un astfel de moment, iar tu stii prea bine.De ce nu mi-ai spus ca iesi?

-Nu cumva te-ai descurcat singur si ai aflat, Ryan?

-Asta e cel mai putin important lucru, sateno.Asta te-am intrebat eu?In plus, de ce dracu' îmi răspunzi la intrebare cu o alta intrebare?

-Ryan, eu...Nu am considerat necesar sa te anunț..Îmi cer scuze.

-Putea sa se termine urat, Vanessa.Norocul tau e ca eu m-am descurcat singur si am aflat unde esti.

Se uită mustrător la mine, iar eu las capul in jos."M-a inchis".
Oftez obosită si ma ridic de pe fotoliu, refuzând sa-i mai dau mesaj lui Edward si sa-i spun unde sunt.Ca o sa am probleme si cu el mai tarziu...e altceva.

Nu am timp insa sa fac mai mult de doi pasi, pentru ca mana lui Ryan îmi prinde brusc brațul si ma trage cu putere peste el.Nu reactionez, din punct de vedere fizic, dar mă sperii serios.

Reusesc sa il privesc in ochi, dar nu si sa-l descifrez.

-Iarta-ma, Ryan.Te rog!

Ma priveste atat de atent, încât am impresia ca pământul vrea sa ma înghită.Ma simt mult prea vulnerabilă, mult prea intimidată si stiu ca daca va mai continua in felul acesta, o sa incep sa plâng.