Cap.16

386 40 0
                                    

Ne desprindem din sărut dupa mult timp.Mult timp in care o senzatie ciudata in zona abdomenului nu mi-a dat pace.Am auzit zvonuri cum ca asta ar fi dragostea,cum ca asta înseamnă sa fii îndrăgostit.Daca zvonurile sunt adevarate,atunci sa fii îndrăgostit e cel mai frumos lucru care i poate intampla unei persoane.Cel mai profund sentiment,cel mai real.Cel ce se simte cel mai bine,cel mai pur.Cel care schimba o persoana,cel care distruge rațiunea,cel care îți acaparează simturile si te trimite intr-un alt tărâm,unul fermecat,unul despre care nu credeai ca exista,dar in care ai fi vrut sa ajungi de mult timp.

Ma simt bine,ireal de bine,desi gândul ca asta mi se poate intampla mie,ma sperie.Ma face sa ma întreb "de ce".Ma face sa-mi pierd încrederea si asa slăbită in propria persoană.Pentru ca eu nu eram asa.Eu nu credeam in dragoste.Eu nu înțelegeam.Eu nu doream sa simt asta.Iar acum..acum e greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca simt ceva pentru cineva.Ba chiar,pentru un astfel de bărbat,unul periculos,afemeiat.Unul care îmi poate distruge inima,unul care ma poate dezamăgi oricand si mai ales,pentru unul care nu simte la fel si probabil,nici nu o sa simtă vreodată.

Se ridica de pe mine si dupa ce oftează apăsat,îmi întinde mâna.Îi accept ajutorul,astfel ca acum stau in sezut,cu picioarele pe podea,la marginea patului si îmi sterg ultimele urme de lacrimi rămase pe față.

-Poftim!
Ryan îmi întinde un pachet de servetele umede si nu îmi ia mult sa realizez ca mi s-a întins machiajul si acum sigur arat ca o sperietoare.
Iau pachetul si ma ridic,simtind o durere usturătoare la nivelul genunchilor si coapselor.

-Multumesc!
Spun mai mult pentru mine si plec din camera,coborând in graba,dar totusi cu grija scările,dornică sa ajung cat mai repede in camera încredințată mie.

Intru in baie si primul lucru pe care îl fac e sa ma uit in oglindă.Asa e,machiajul mi s-a întins si arat rau.Chiar si asa,in ochii mei se poate observa o sclipire.O sclipire pe care nu am mai avut-o pana acum.Oftez si eu,mai apasat decat a făcut-o Ryan si las servetele pe marginea chiuvetei,apoi ma spăl pe fata.

Folosesc si servetelele si in cele din urma,si demachiant pentru a scăpa de machiajul întins ce acum mi se pare in exces,desi sunt constientă de faptul ca am folosit decat tus si rimel,in cantități moderate.
Sfârșesc prin a face o baie cu apă călduță,pentru a ma linisti,ceea ce se si intampla,partial.

Cobor in bucătărie si îmi pregătesc un ceai,aveam poftă de ceva timp,dar abia acum mi-am permis sa-mi fac.
Deschid frigiderul si ma uit dupa ceva de mâncare ce mi-ar plăcea si mie,dar nu gasesc nimic,desi frigiderul este plin cu..de toate.Aleg sa-mi fac o salata de fructe,-de ceva timp am invatat sa ma descurc singură când e vorba de propria-mi alimentație-,dar nu o pot mânca,asa ca o abandonez pe masa,savurandu-mi in schimb,ceaiul.Nu îmi e poftă de mâncare,îmi vine sa vărs numai când ma gândesc la diverse alimente.

-Te doare?

-Poftim?
Ma întorc curioasă spre Ryan,intrebandu-ma totodata,de când e el aici.

Înclină din cap spre genunchii mei si îmi dau seama la ce se referea.

-Nu..

-Cat esti de sigura?

-O sa-mi treacă.Nu e nimic grav.

-Vezi ce intampla daca nu esti cuminte?

Nu îi răspund.Continui,insa,sa-mi beau ceaiul,care este impresionant de bun.

-Mirosi foarte frumos.Caramel?

- Caramel..

-Buna alegere!
Îmi spune pe un ton jos si deschide frigiderul,scoțând o sticlă cu suc din care toarnă intr-un pahar.Îsi ia paharul si se asează pe unul dintre cele doua scaune inalte din fata mea,apoi îsi aprinde o țigară.

The Battle with HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum