Mostenitoarea..[In curs de editare]

Capitolul 42

Cand David a plecat fara sa-si ia ramas bun, eu intru in casa si ii vad pe Alin, Cristian si Andrea  stand pe canapeaua din salon tristi, si desigur curati.

-Ce ati patit? De ce sunteti tristi? Am intrebat confuza stand langa usa si uitandu-ma la ei..

-Aceeasi  poveste ca si cu Lidia. A adaugat Andrea  in timp ce lacrimile i se rostogoleau pe obrajii ei.

-Adica vrei sa zici ca si el pleaca? Dar din ce  motiv?? Am intrebat speriata si simtind cum pamantul imi  fuge de sub picioare..Apropriindu-ma  inspre canapea , vad  cat de trista e Andrea..

-Da, va pleca in Europa in ce tara habar nu am ca sa studieze la o facultate de design, fiindca s-a inscris acolo inainte sa ne intalneasca si nu poate da inapoi.A continuat Alin.

-Deci nu pot sa cred, iarasi trebuie sa trec prin asa ceva?? Am zis plangand in hohote.

-Imi pare rau, pe bune dar nu pot refuza e unica solutie sa-mi imdeplinesc visul. A zis Cristian cu lacrimi in ochi.

-Dar aici deja ti l-ai indeplinit..A continuat Andrea.

-Dar totusi..nu pot  refuza..A continuat Cristian.In timp ce toti aveau lacrimi in ochi eu ma ridic si spun.

-Bine , e treaba ta...Am spus plangand si facand pasi repezi catre camera mea.

Deci nu pot sa cred, Robert ne bate pe toti fiindca ma place ca prostul chiar si pe sora sa a batut-o   crud, dupa care David ma refuza si acum Cristian pleaca si habat nu am pentru cat timp.

Cand am intrat in camera incercam sa ma linistesc dar era ceva imposibil intr-un moment ca acesta..Desi era mizerie in camera si hainele erau dezordonate, eu tot m-am pus in dormitor cu gandul : "Ce o sa fac? Cum o sa mai trec peste? Chiar nu inteleg destinul acesta..."

Timp de o ora stand in dormitorul meu de culoare visinie foarte confortabil care  in momentul de fata imi e cel mai apropriat prieten, incercam sa adorm cu un gand pozitiv dar era imposibil.Am adormit pana la urma dar cu  un gand negativ cum ca s-ar putea  sa plece si Andrea cu Alin ceea ce m-ar omorî..

***

Dimineata m-am trezit cu un cosmar oribil .

"Eram   intr-o camera goala si pustie , care nu avea nicio iesire  pana cand apar prietenii mei spunand  ca pleaca mai exact  imi spuneau ca jumatate pleaca din ei pentru totdeauna deoarece nu mai vor sa ma vada.  "

Prietenii mei sunt familia mea.Daca ar pleca undeva si m-ar lasa, cred ca as muri.

Cand m-am scos din dormitorul meu confortabil, mi-am luat papucii mei roz, stiu pare ciudat  ca chiar eu am papuci roz  desi culoarea mea preferata e albastru, dar un roz prin casa nu strica. Dupa  aceea am facut pasi repezi catre baie ca sa fac un dus.

Dupa ce am iesit din baie ,  m-am apucat de facut curatenie.Pana la urma sunt fata si  pentru o fata sa fie dezordonata e oribil.Am inceput cu aranjarea dormitorului meu stralucit, mi-am schimbat lenjeria,  mi-am aranjat cartile de pe biroul meu maroniu care mai  mult statea singur decat cu mine, am maturat, am dat cu mop, si  am incheiat aceasta treaba cu impachetarea hainelor mele perfecte care au fost create cu rabdare.

Dupa toata munca depusa  am pasit catre salon inca in pijamalele mele cu sirene .Ceilalti stateau pe canapea inclusiv David ceea ce m-a facut sa-mi amintesc de toate nebuniile prin care am trecut cu Irina cu boss-u care acum habar nu am unde e si nici nu-mi pasa. Si mi-am mai amintit doua lucuri importante care ma fac acum sa sufar si sa plang pana cand ma aleg cu dureri de cap..1.Plecarea lui Cristian-Ce ma determina sa sufar, sa plang, sa imi amintesc si de plecarea  Lidiei cu care nu am vorbit de saptamani .
2.Faptul ca David m-a refuzat-Tot ce  trebuie sa fac acum in privinta lui David e sa il uit.

Desi ei acum stau si se uita la seriale, eu  vreau sa fac  ceva de mancare , oricum altceva mai bun nu am de facut decat sa plang, ceea ce nu vreau sa fac..

Am inceput sa imi aduc alimentele  pentru ca vreau sa fac  paste ,desi e foarte usor de facut, pe mine acum e foarte mare stres..Am foarte multe pe cap , tocmai de aceea incerc sa ma aprofundez in munca ca sa mai uit.

In timp ce se facea asa zisa  mancarea , eu faceam curat in bucatarie ...

Dupa ce mancarea a fost gata si in bucatarie era luna si bec, i-am chemat pe toti la masa

-Haideti la masa! Am strigat mai normal , pana la urma stam in bloc.

-Poftim? Nu aud bine.. A continuat Alin pe un ton batjocoritor.Nici nu-l critic, eu niciodata nu fac de mancare, chiar daca as face i-as chema pe toti in bucatarie si as face scandal cum ca trebuie sa fac totul singura,asa sunt eu.Dar acum situatia e delicata, eu sunt intr-o etapa a vietii neobisnuita ceea ce ma face sa fac lucuri neobisnuite.

-Ia mai taci!. Si hai la masa.Am zis facand pe  sefa.

In timp ce eu pregateam masa , ei veneau spre bucatarie parca in reluare.Cand se asezasera la masa, incepura sa manance, iar pe mine parca ma vroia plansul..Nu m-am putut stapani si era cat pe ce sa  vars o lacrima.Dar imediat am schimbat subiectul ca  lacrima sa se intoarca de unde a venit..

-Si? Ce ati patiti de  stati toata ziua pe canapea?

-Pai  la ce veste am primit, aveam nevoie de-un moment de reculegere.A continuat Cristian..Ceea ce ma puse pe ganduri, fiindca nu se refera la vestea care include plecarea lui, ci trebuie sa fie o alta veste sfasietoare, nu stiu daca pot face fata unui alt obstacol.

Sper sa va  placa! 😍

O sa incerc sa  editez capitolele mai exact sa le corectez..

P.S.Am deschis oficial cu prietena mea concursul de coperti " Regina copertilor" , v-as ruga sa participati, iar daca nu faceti coperti sa anuntati prietenii vostri care fac .Va multumesc.😍