Simt așa o nesăbuință ce zace
În interiorul meu.
Sentimente nedefinite ce se-amestecă
Și se sparg.
Și mă sparg.Ca pe sticlă.
Cioburile mă taie,
Nu mă iartă.
Nu mă iartă proprile-mi cuvinte!
Că nu sunt în stare să zică
Un amărât "Te iubesc".Nimănui.
Nu au atâta forță,chiar dacă ies din foc,
Ca săgeți aruncate de Ahile.
Dar eu nu sunt Ahile.
P.S: Nu știu dacă te pot face prin cuvinte,să simți,
Să mă simți.
Dar îți jur că ies din inimă,din ceruri și mări,și lumi necunoscute,
din foc,din suflet,
Nu de aici.
