Sub mine, pietre se lovesc și le-aud
Un ecou e departe, e vânt și plâng.
Scoicile inima-mi străpung și-mi taie
Tot ce iubesc mă rănește, mă doare.
Simt cum din mine ies
Cuvinte.
Când tot nu e destul, când viața-i prea multă,
Când tu ești prea mult,
Sufletul meu e o furtună... un dezastru, de multe ori,
Și plâng.
