Ești înecat în noapte,suflete,
Și mă tragi și pe mine în întunericul tău.
De ce?
De ce eu?
Alege odată stelele și pune-mi raze de lună pe drum,
Să văd adevărul..
Nu mă mai distruge
Nu merit asta..nu merit..am obosit.
Și sufletul meu a fost în întuneric,e încă aici,
Pe undeva..dar l-am lăsat în urmă.
Poți și tu să o faci.
Știu că poți!
Am încredere în tine,nu mă dezamăgi..
Întunericul poate fi transformat în bine.
Stelele sunt,și lună și nori și frumusețe în nebunie,
Și chipuri vii se plimbă în cimitire.
