Ai fost un fulger pe cerul meu albastru.
Ai luminat totul pentru o secundă
Și ai plecat, lăsând
Durerea să curgă ca o ploaie...
Prin toate frunzele mele câte-un strop.
Stelele însă au răsărit rapid. Valuri de căldură
Mi-au cuprins corpul și raze de lună m-au purtat
Sus de tot, aproape de soare.
Soarele s-a jucat și el cu pielea mea, cu buzele mele.
Zeii m-au așteptat să mă amestece cu lumina.
Fluturii mi-au dansat prin buclele negre.
Am învățat că ploile se opresc rapid.
Natura se reface.
Și sufletul la fel.
P.S Eu nu sunt un fulger, eu sunt soarele însuși, dar tu?
Tu nu ai înțeles asta..
Gânduri, vară, 2017
