Adevărul e o floare fără petale.
Ești adevărul meu.
Dar tot alegi să te ascunzi,nu în petale,
Ci prin spini. Și încă te caut,să te văd
Gol.
Și mâinile îmi sângerează,
Și spinii ating uneori și-o parte din suflet,
O parte din aripi.
Nu mai e albă acum..
Dar se spală..cu lacrimi.
Am ajuns prea târziu la tine? Sau prea devreme?
Întunericul ascunde lumină.
P.S Eu ți-am găsit lumina,mă lași să fac artă din ea?
