Ploaia scurtă de vară
Lasă stropi mici de apă pe frunze..
Degetele unui pianist cade pe clape,
Privirile unui îndrăgostit se plimbă
Pe corpul fragil al iubitei sale.
Își îmbracă lumea-n sărutări...
Pământul se umple de petale.
Noaptea e plină de mister și șoapte,
Se aud valurile dinspre mare...
E iulie.
Căderile nu sunt căderi acum.
E iubire.
Ești.
Suntem.
Prinși în infinitul finit
De iulie.
