Eu iubesc imprevizibilul.
Prezentul și viitorul.
Trebuia să mă aștept, oare,
Că pleci iar?
Iubesc schimbările chiar dacă
unele dor de fiecare dată.
Dar durerea e, tot timpul,
în zadar .
Rămân închisă în lumea mea
Aici am hârtie și cerneală.
Pun tot pe hârtie,
Sufletul tău, al meu,
Uneori le confund,
Nu mai e zi, e seară...
Transform tot în artă.
Chiar și pe mine.
Și tu? Tu te ștergi singur din peisaj.
Notă:
Noiembrie ăsta...
Inundă plămânii scriitorilor
Cu tristețe, melancolie
Magie și nebunie.
Câte un strop.
