Sufletul mi-e pustiit
De-atâtea greșeli infinite ce se repetă
Și se învârt în fața ochilor mei.
Întrebări ce apasă plămânii și mă sufocă
Și inima stă să explodeze de durere.
O nesfârșită tristețe care e parte din mine.
Hai rănește-mă și tu!
Inima mea poate.
Inima mea nu va mai fi.
Se stinge.
Moare odată cu mine și intră
În pământul pe care zac acum,
În alte lumi,prin gânduri ascuțite.
