M-au prins nopțile
Vorbind cu întunericul
Apoi ai apărut tu și totul era
Mai lumină,
Mai altfel..
Ochii mei parcă începeau să.. doară?
Dar de fapt nu erau ochii..
Erau ventricule si atrii ce nu puteau
Să rezistei furtunii, provocate
De tine.
Pe piele erau scrise mici basme,
mici partituri și mici poezii.
Totul e mic in lumea mea mare!
Chiar și eu!
Și mă rănesc toate atât de ușor...
Dar ai apărut tu!
Și totuși ceva doare.
Nu e fericire, dar nici tristețe.
Sunt doar eu și incertitudinile mele.
Doar eu.
Eu dor.
