Capitolul 25

435 20 3
                                    

-Cara?Tu...

-Da Andrew sunt chiar eu.

-Cara...

-Da chiar eu, sunt aici, fata pe care mai aveai putin si o omorai, fata care te-a iubit candva si tu ai parasit-o, ea simtindu-se ca ultimul om, fata care dupa cat de mult te-a placut,acum vii si o impusti.

Ii tip in fata cu toata puterea pe care o am, mi-am exprimat toate sentimentele in aceste cuvinte,mi-am eliberat sufletul.

-Cara imi ...imi...imi pare rau...

-Iti pare rau? Atat poti zice?Il urasti pe Harry pentru ca incearca sa te ajute!Il urasti pentru ca tu crezi ca el este untradator!El nu ar omori nici o musca,dar mai oameni.
SA ITI PARA RAU!SA ITI PARA FOARTE RAU PENTRU CA M-AI PIERDUT SI NU STIU DACA MA VEI RECUPERA VREODATA!

Tip cat de tare pot ultima fraza, il i-au pe Harry de mana ne urcam impreuna cu baietii in masina si plecam acasa.

......Acasa.....

-Cara?De ce ai facut criza aia?

-Pentru ca eu chiar tin la el!Chiar foarte mult!

-Tii la el?

-Nu Harry nu intelege gresit, adica pe tine te iubesc dar tin la el ca la un prieten foarte bun si vechi.Dar m-a abandonat si pentru asta nu am sa il iert, am sa il pun la incercare, am sa il fac sa sufere mai mult decat a suferut vreodata.

Spun foarte nervoasa, vorbele iesindu-mi pe gura ca niste unde de lumina foarte rapide.

Atunci Harry vine si se pune langa mine, ma pupa pe frunte si adormim impreuna,el cu gandul la mine, iar eu cu gandul la Andrew.


Stiu stiu e scurt, dar urmatorul va fi mai lung promit.
Bye Unicorniaşii mei!!!

Anonimul meu H.S.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum