Anonimul meu H.S.

Capitolul 27

Au trecut 3 zile cand Harry nu mai da nici un semn si eu stau cu baietii inchisa aici.

Peste doua zile va veni ziua mea de nastere si probabil o sa o sarbatoresc aici cu baietii, fara Harry.

-Baieti?

-Da??Spun toti la unison, cum pot vorbi toti deodata eu nu am reusit niciodata.

-Imi puteti spune cine e acest Chris, si ce treburi are el cu Harry?

-Deci,Cara, acum multi ani, inainte ca Harry sa te cunoasca Chris era prietenul nostru foarte bun, ne ajuta in tot ceea ce faceam.
La un moment dat au aparut mai multe stiri ca cineva ar fi omorat mai multi oameni dintr-un local, era Chris.Ne-a spus ca vom face multi bani daca vom coopera cu el si il vom ajuta.La inceput Harry a fost de acord cu el, dar noi l-am ajutat sa inteleaga ca nu e bine ce face si am reusit sa il indepartam pe Chris de noi.
Acum Harry, nu stiu, nu avem nici o idee de ce ar face asta.

-Baieti, imi e foarte frica.

Si atunci toti vin spre mine si imi dau o imbratisare stransa cuprinsa de iubire.

............Ziua urmatoare.........

Maine e ziua mea si azi am primit inca un biletel de la Andrew.

"Maine e ziua ta, sa stii ca eu te iubesc foarte mult si nu il voi lasa pe Harry sa faca nimic  care sa te puna in pericol.

            Ne vedem maine!
                                  Andrew"

As vrea ca Harry sa fie langa mine acum si sa imi spuna ca totul e un vis urat, dar nu e, se pare ca Andrew tine mai mult la mine decat Harry.
Cred ca imi place de Andrew.
Harry imi vrea raul, vrea sa imi faca rau.Nu mai pot trai asa,vreau sa vina Andrew la mine si sa imi dea o imbratisare stransa si sa imi spuna ca ma iubeste.

........Urmatoarea zi...........
(Stiu trec repede zilele nu am ce sa le fac asa vor ele😂)

Am hotarat ca e mai bine daca am merge inapoi in casa, baietii nu mi-au spus "La multi ani" sunt sigura ca toti au uitat ca e ziua mea,la fel si Harry.

Baietij urca primii si imi spun sa urc cand ma striga ei, sa se asigure ca nu e nimeni in casa.
Nu stiam ce au de gand sa imi pregateasca.

-Caraaa!!!!Poti veni sus!!!!!!!

Urc incet pe scari si cand ajung in pragul usii de la beci si ma uit ce sau mai bine cine e in camera mare din fata mea, siroaie de lacrimi incep sa imi curga pe fata.

....

Siroaie de lacrimi incep sa imi umple fata si picioarele imi cedeaza de la privelistea din fata mea , acum stand in genunchi si plangand intruna.

Ma uitam la tot ce era in fata mea plangand si nu imi venea sa cred ca Harry a putut sa faca asa ceva!

Urmatorul capitol,pam pam pam.
Probabil ca acum v-am lasat curiosi, nu?

Sa nu va temeti pentru Cara, sau sa va temeti pentru ea?Si pentru ce va urma?
Cum a putut Harry sa se gandeasca la asa ceva, facand-o sa sufere as mult si sa ajunga acum la asta?

Va țuc unicorniasii mei!