A 2a zi de liceu

5.6K 147 39
                                    

Era marți dimineață, dormeam linistită in camera mea pana cand aud pe cineva ca imi bate in uşă:
-Jessica, hei Jessica!! striga mama
- Daa! Ce e? ii răspund încă adormită
- Te-ai trezit?
- Asa se pare...
- Pregateste-te pentru scoala si coboară la micul dejun.
- Ok, 10 minute.
- Grabeste-te, altfel o sa întârzii la scoala.
Mi-am facut un dus rapid, mi-am luat niste haine pe mine si am coborât jos la micul dejun.
- Cum ai dormit, scumpo? ma întreba mama.
- Foarte bine, nu mai voiam sa ma trezesc. ii răspund eu așezându-ma la masă.
Când aproape terminasem de mâncat, se aude o bătaie in usa de la intrare.
- Răspund eu, tu termină-ti micul dejun! imi spune mama îndreptându-se spre usă.
- Buna dimineața! Spuse cineva cu o voce masculină
Ma duc usor sa vad cine e. Era chiar Vlad..
- Buna dimineața, Vlad. spuse mama. Haide, intră, Jessica tocmai termina de mâncat.
Mama il ia pe Vlad in bucătărie, auzind ca vin, m-am asezat repede pe scaun.
- Jessica, el e Vlad, un vecin si invata la aceleasi liceu la care înveți si tu. Spune mama
- Hei! imi spune Vlad
- Buna! Da mama, stiu, suntem in aceeasi clasa. spun eu
- Daa?! N-am stiut! spune mama
- Ei bine, esti gata pentru o noua zi de scoala? imi spune Vlad zâmbind
- Niciodata nu sunt gata! ii spun eu lundu-mi ghiozdanul de pe canapea.
Deci da, trebuia sa ma duc cu Vlad la scoala...
- Pa mamă!
- Pa Jessica, sa nu întârzii azi la cina!
- Bine! ii zic mamei plecând pe usă.
       Ma simțeam putin ciudat ca ma duceam cu Vlad la scoala, adică noi aproape nu ne suportamsi acum mergem la scoala împreună?! imi ziceam in mintea mea.
- O luam pe scări sau mergem cu liftul? imi spune Vlad întrerubdu-mi gândurile
- Pe scări, logic, ni stau la etajul 10 ca sa iau liftul...
- Hai maa, totusi, sunt 2 etaje de coborât, mai e si scoala...prea obositor.
- N-am auzit pe nimeni ca a murit coborând 2 etaje... spun eu zâmbind
- O sa auzi curând. spune el parca zambindu-mi înapoi
      Am ajuns la scoala, am pierdut atât timp pe drum încât era sa întârziem la prima oră (istorie).
      Am ajuns in clasa, profesorul de istorie încă nu venise, m-am asezat in banca mea unde nu era nimeni. Mi-am pus cărțile si pixurile pe bancă.
       Nu mai durează mult si profesorul de istorie intra in clasa. Ne-a zis sa deschidem manualele la pagina 45 ca sa citim lecția. Mi-am pus mâinile pe carte ca sa o deschid cand din spatele clasei aud pe cineva care spune:
- Domn profesor, pot sa ma mult cu eleva cea noua? Nu are manualul de istorie. spune Vlad
- Sigur, dar sa nu vorbiți! ii spune profesorul lui Vlad
      Ma uităm ciudat la Vlad cand a inceput sa-si strângă lucrurile de pe bancă ca sa vina la mine. Ma simțeam si ciudat pentru ca eu aveam manualul de istorie, deci nu înțelegeam de ce Vlad a mințit.
       A venit Vlad la mine in banca si i-am zis şoptind:
- Ce naiba faci aici? De ce ai mințit?
- Nimic, doar ca ma plictiseam in banca aia.
- Pai cred ca o sa te plictisești in continuare pentru ca doar ora asta o sa stai aici. spun eu nervoasă ca a mințit
      Când am terminat de discutat, toate fetele se uitau ciudat la mine, de parca le-am luat ceva ce era al lor. Acum ma simțeam si mai ciudat...
       La sfarsitul orei de istorie, profesorul spune:
- Copiii, astăzi e prima noastra ora pe saptamana asta, deci stiti ce urmează! spune profesorul sarcastic
- Un nou proiect! striga in cor copiii deprimați
- Exact! Deci veti face un proiect cu colegul de bancă. Acesta va fi despre "Primul Război Mondial".
      Nu înțelegeam... Adica trebuia sa fac proiectul cu Vlad, sau Vlad trebuia sa-l facă cu colegul lui de banca?! Nu mi-am gasit raspuns, asa ca ma duc la domnul profesor inainte sa iasă din clasa si ii zic:
- Domn profesor, eu am stat cu Vlad in banca ora asta, deci cu el o sa fac proiectul? 
- Da! Data viitoare ai grija cu cine stai in bancă. imi spune profesorul zâmbind si plecând.
      *Restul orelor au decurs normal, nu s-a intamplat nimic extraordinar deci o sa trecem peste*
      A venit vremea sa plecăm acasa, imi strângem lucrurile de pe banca cand aud pe cineva vorbind in spatele meu:
- Mergem împreună acasa? Oricum trebuie sa lucram la proiectul de la istorie. imi spune Vlad
- Ne apucam de azi la proiect?!
- Da! Trebuie predat peste 2 zile. Ce? N-ai mai facut niciun proiect pana acum? ma intreaba zâmbind.
- Nu-i vina mea! La fosta mea scoala nu se făceau proiecte. ii zic zambindu-i inapoi.
- Deci mergem la mine sa facem proiectul? ma intreaba Vlad.
- Nu, hai la mine.
- Hai ma, e si Cristi acasa, ne mai ajuta si el...
     *Cristi e fratele geamăn al lui Vlad, sunt in aceeasi clasa*
- Of, ok, dar daca nu-l terminam azi ziua ormatoare o sa-l facem la mine. ii zic zâmbind si plecând din clasă.
- S-a facut! zice Vlad urmându-mă.
      Când am  ajuns in fața blocului imi zice:
- Dar stii ca o sa luam liftul, nu? imi zice si apoi râde
- Ooo, nu! ii zic începând sa râd
     Am urcat cu liftul pana la etajul 5, acolo unde locuia Vlad. Mi-a deschis usa si m-a lăsat sa intru...
            **Vă place pana acum?**

O relație cu Vlad Munteanu #1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum