O relație cu Vlad Munteanu #1

Acasă la Vlad

      Am ajuns acasă la Vlad. Il vad pe Cristi care stătea la masă în bucătărie, mânca:
- Buna, Jessica! îmi spune Cristi cu gura plina de mancare
- Buna, Cristi! Ce faci? ilîntreb zâmbind
- Mănânc, ti-e foame?
- Nu, mersi, am mâncat acasă.
      Am întrerupt repede discuția cu Cristi pentru ca simteam ceva umed pe picioare...Era un cățel care mă lingea si se plimba in jurul picioarelor mele. Era un cățel foarte frumos. M-am aplecat si am inceput sa-l mângâi si sa ma joc cu el. Vlad care stătea in pragul usii de la bucătărie mi-a spus:
- Jessica, el e Spot - Spot, ea e Jessica.
- Nu mi-ai zis ca ai un cățel asa frumos, de fapt, nu mi-ai zis ca ai un cățel. ii zic eu zâmbind
- Pai n-a venit discuția despre animale.
- E asa de drăguț, omg! spun eu mângâind câinele
- Seamana cu stăpânul. imi zice Vlad începând sa râdă
      Am mai stat câteva minute iar apoi il aud pe Vlad spunându-mi:
- Hei, mai lucram si noi la proiectul ala?
- Aa, da, am si uitat, scuze.
      M-a condus in camera lui pentru ca acolo avea calculatorul ca sa facem proiectul. M-am asezat la birou, langa el.
- Deci, ai o idee cu ce ar trebui sa începem? ma întreabă scoțând o coala albă din sertarul biroului.
- Eu sa am o idee? Ti-am spus ca n-am mai facut niciun proiect pana acum. îi zic dându-i un pumn prietenesc in braț
- Si eu care credeam ca scolile din Bucuresti sunt bune, si apropo, lovesti ca o fată! începe sa râdă si imi dă si el un pumn prietenesc in braț.
- Heeeei! am strigat la el râzând si l-am împins cu scaunul in perete
     Am râs, ne-am distrat, aproape am terminat proiectul pana cand m-am uitat la ceas si am vazut ca e 21:45. Asa ca i-am zis:
- Oh nu, scuze, dar eu trebuie sa plec, tata vine de la munca la 22:00 si as vrea sa ma găsească acasa...
- Hai ma, mai ai 5 ani? In plus, esti cu 3 etaje mai jos, suntem vecini si colegi de clasa, nu cred ca o sa se supere.. imi zice Vlad, parca vrând sa mai rămân
- Eu cred ca s-ar supăra. Dar si maine e o zi, o sa terminam proiectul maine, promit.
- Ok, ne vedem maine. imi zice Vlad ridicându-se de pe scaun si conducându-ma la usa de la intrare
     Când am pus mâna pe clanță ca sa deschid usa, Vlad imi spune:
- Inainte sa pleci, trec maine pe la tine sa mergem împreună la scoala?
- Da, o sa-ti deschidă mama. ii zic zambindu-i
- Ok, păi, atunci ne vedem maine. imi zice zambindu-mi înapoi
     Când sa plec aud o voce de pe hol, era Cristi:
- Hei! Pleci deja? Ați terminat proiectul?
- Hei! Da, plec, trebuie sa ajung acasă. Si nu l-am terminat, îl terminam mâine.
- A, ok, păi bine atunci, pa! imi zice Cristi
- Pa Cristi! ii zic întorcându-ma sa plec
- Pa Jessica! imi zice Vlad închizând usa dupa mine
- Ne vedem maine! ii zic eu coborând scările
      Când am ajuns in fața usii, am ciocănit pentru ca n-aveam cheie si sperăm sa nu fi ajuns tata acasa.
       Mama imi deschide usa si m-a poftit înăuntru intrebandu-ma:
- Jessica! De unde vii la ora asta?
- Hei, mamă! Am fost la Vlad acasa, facem un proiect la istorie împreună!
- Ah, e bine ca ai ajuns acasă, data viitoare sa ma anunti si pe mine, ok?
- Bine mamă!
        Tata a ajuns acasă peste putin timp si mama a pregătit masa, mi-am facut un dus si m-am culcat.