O relație cu Vlad Munteanu #1

Cina cu familia lui Vlad! #2

    Eu, Vlad si Cristi stăteam pe scaunele din bucătărie, ne odihneam pentru ca abia terminasem de facut putina ordine. Cand am auzit usa ne-am ridicat de pe scaune si am asteptat ca sa intre.
-Oo, dar cine e fata asta?! spune tatăl lor
-Sunt Jessica, imi pare bine! ii raspund timid si ii întind mâna in semn de prietenie
-Lucian, si mie îmi pare bine!  Sunteți prieteni sau ceva....? intreaba el uitându-se la mine, Vlad si Cristi pe rând
-...suntem colegi, tată! ii răspunde Vlad scurt
-Credeam ca ti-ai facut si tu o iubita. Aproape ma bucurasem. spune Criza, sora lor râzând si apropiindu-se de mine. Apropo, eu sunt Criza, sora lor! si imi întinde mâna
-Jessica, imi pare bine! ii raspund intinzandu-i mana înapoi
-Eu sunt Mario!
-Jessica, imi pare bine!
   După ce am facut cunostinta cu toata lumea, Estella a spus:
-Acum ca v-ati cunoscut, eu zic sa ne asezam si sa mâncăm!
-Ce mancare ai facut, mama? o intreaba Cristi
-Am comandat niste mancare chinezească inainte sa ajung acasa. raspunde Estella
   Ne-am asezat toți la masă ca sa mâncăm. In stânga mea era Vlad, iar in dreapta mea era Cristi.
   Am mâncat si imi scot telefonul sa ma uit la ceas. Era ora 21:00 si aveam 4 apeluri pierdute de la mama. M-am panicat putin, m-am ridicat de la masă si am zis:
-A fost foarte buna mâncarea, dar trebuie sa plec, mama m-a chemat acasă...
-Oh, nu se poate! Nu poți sa mai stai putin? spune Estella
-Imi pare rău, dar chiar trebuie sa plec... ii zic eu putin rusinata
-Eh, nu-i nimic, data viitoare sa stai mai mult! imi zice Estella ridicându-se de la masa si lundu-ma in brațe
    Vlad si Cristi s-au ridicat sa ma conducă la usa. Inainte sa plec mi-am luat ramas-bun de la Mario, Luci si de la Criza.
    In timp ce ne îndreptăm spre usa, Vlad imi spune:
-Daca nici acum cand e vacanta de vara nu te lasa sa stai pana mai tarziu.... imi spune Vlad putin trist
-Data viitoare promit sa stau mai mult! i-am raspuns si l-am luat in brațe în semn de ramas-bun
    După m-am dus la Cristi si l-am luat si pe el in brațe...tot in sens de ramas-bun si am deschis usa ca sa plec. Simt pe cineva care ma apuca de mana si ma întorc sa vad cine e.
-Ne vedem si maine? Dar sa stai mai mult! imi spune Vlad uitându-se in ochii mei si zambindu-mi
-Daca ma lasa mama, dar sar putea sa nu mai ies din casa in următorii 50 de ani. ii zic râzând si uitându-ma si eu in ochii lui
-Sari pe geam, te prind eu! imi zice Vlad zâmbind
-Ah da, sigur! ii raspund ironic si ii dau un pumn prietenesc in umăr
   Se uita la mine si începe sa zâmbească, din nou, uitandu-se in ochii mei.
-Pai, bine atunci... ii zic ca sa ma lase sa plec
-Ah, da, ne vedem maine! imi răspunde
    M-am întors cu spatele spre el si am plecat. Am ajuns acasă...