O relație cu Vlad Munteanu #1

Constanța

   M-am trezit la ora 6:00, m-am dus sa fac un dus si am mâncat. Între timp, Vlad si Cristi s-au trezit si ei. Nu ne-am luat ramas-bun de la ceilalți pentru ca n-am vrut sa-i trezim.
    Am iesit din hotel si ne-am îndreptat spre gară.
    Am urcat in tren. Eu eram foarte obosită, asa ca am dormit cam tot drumul Bucuresti-Constanța. Pe drum, Vlad a editat un vlog pe care trebuia sa-l posteze maine seara, un vlog in care arată ce s-a intamplat la fan-meeting-ul de la Arad.
    Vremea a trecut si am ajuns in Constanța. Am coborât din tren si ne-am intredptat spre casă.
   Ori eram foarte obosiți, ori nu ne simteam in apele noastre deoarece nimeni n-a scos niciun cuvant de cand am coborât din tren. Eram foarte distanți, Vlad de Cristi, eu de Cristi..dar cel mai important era ca eu si Vlad eram cei mai distanți.
   Nu stiam ce se intampla. Am ajuns in fața blocului si am intrat, ne-am luat la-revedere unii de la altii si eu am intrat in apartament.
   Acolo ma astepta mama, foarte îngrijorată deoarece n-am sunat-o cânt timp am fost la București
- Ah, ce bine ca ai venit acasa! Ce faci? Cum a fost? Te-ai distrat? m-a întrebat mama îndreptându-se spre mine si mîngîindu-ma pe frunte
- Da mama, sunt bine! i-am raspuns neinteresată
   Mama mi-a pus sa mănânc. Dar eu nu prea aveam poftă de mancare. Eram pe gânduri, ma gândeam doar la un motiv pentru care Vlad sa se fi supărat pe mine. Chiar nu găseam niciunul.
"Nu cred ca e chestia cu sărutul, oricum mi-a zis ca n-a fost mare chestie" mi-am zis in gând
    Văzându-ma ca nu sunt in apele mele, mama mi-a pus mâna pe umăr si m-a întrebat:
- Nu ti-e foame? Ai mâncat ceva?
- Nu mi-e foame... ii răspund sec
- Totusi pare ca ai mai slăbit. Mănâncă ceva, te rog.
- Am mâncat in gară, mama, chiar nu mi-e foame. i-am zis pe un ton mai serios si uitându-ma in ochii ei
   Mama m-a lăsat cateva minute in pace si s-a îndepărtat puțin. După cateva minute se asează langa mine si îmi spune:
- Vad ca nu esti in apele tale. Erai foarte fericita cand ai plecat si acum nu scoți niciun suntet... băiatul ala Vlad are legătură?
   Cand i-am auzit numele lui Vlad am tresărit putin de pe scaun si am facut ochii mari. Speram ca mama sa nu fi vazut asta.
- Nu, mama, ce vina ar putea sa aibe el? îi spun eu încercând sa-i ivit privirea
- Mi-am dat cu parerea doar. Spun doar ca te-ai schimbat de cand esti prietena cu el. imi spune mama mîngîindu-ma pe umăr
- Nu m-am schimbat. Mama, ti-am mai spus...Eu si Vlad suntem doar prieteni si colegi! Nimic mai mult! De ce toata lumea crede ca suntem împreună?! o întreb eu nervoasă si ridicându-ma de pe scaun
   Am plecat din bucătărie lasand-o pe mama singura si m-am îndreptat spre camera mea. Am intrat si am inchis usa.