In parc

2.9K 87 19
                                    

   Am ajuns acasă. Merg in bucătărie, acolo unde era mama, si o întreb daca pot sa merg afară
- Sigur draga, dar cu cine? ma intreaba ea
- Cu niste colegi de clasa si prietenii lor. Incerc sa-mi fac mai mulți prieteni aici. ii zic eu mințind-o
   Nu voiam s-o mint, dar daca ii ziceam ca ies afara cu Vlad sigur ar fi inceput iar sa ma întrebe daca suntem împreună.
- Bine, poți sa mergi, dar sa nu întârzii. imi spune mama
- Mersi, esti cea mai buna! ii zic înbrățişând-o
   M-am dus sa fac un dus pentru ca mi-era foarte cald. Cand am iesit din dus m-am dus in camera mea ca sa vad cu ce ma îmbrac.
   Mi-am ales o pereche de pantaloni de trening si o bluză. N-am vrut sa ma îmbrac cu blugi sau mai stiu eu ce, pentru ca mergeam in parc.
    După ce m-am îmbrăcat, m-am decis sa-l sun pe Vlad ca sa-i spun ca ies.
- Alo?! ii zic eu
- Alo! Da! imi răspunde Vlad
- Uite, am vorbit cu mama si a zis ca ma lasa sa ies in parc.
- Super! imi zice el entuziasmat. La ce ora esti gata?
- In 20 de minute. ii răspund
- Ok, te sun?
- Bine.
    Îmi mai trebuiau 20 de minute ca sa ma fac la păr. Se udase putin de la dus.
    L-am uscat si apoi l-am îndreptat. Inainte sa plec i-am spus mamei.
   Inainte sa ies pe usă primesc un apel...era de la Vlad, asa ca raspund:
- Alo?!
- Cand vii? Noi suntem in fața blocului. imi zice Vlad
- Acum deschideam usa sa plec.
- Bine, te asteptăm.
   I-am inchis telefonul si am coborât pe scări. Am iesit din bloc si ii vad pe bancă.
- Buna, Cristi! ii zic lundu-l in brațe
- Buna! imi răspunde
- Hei, Vlad! l-am luat si pe el in brațe
- Hei! imi răspunde
   M-am dus spre prietenul lor si i-am zis:
- Buna! Eu sunt Jessica!
- Timy, încântat! imi răspunde el întinzându-mi mâna
- Si eu! ii răspund întinzând mâna spre mana lui
   Am mers spre parc. Era ora 18:30. Ne-am dat in leagăne si in toate chestiile de acolo pana am obosit si ne-am asezat pe banca.
- De ce nu l-ati luat si pe Spot? I-ar fi placut. ii întreb pe Vlad si pe Cristi
- L-a dus tata la plimbare inainte sa iesim. imi răspunde Cristi
   Am stat pe banca si ascultam povesti despre copilaria lui Cristi si a lui Vlad. Prima întâmplare pe care a zis-o Cristi a fost:
- Pai eram intr-o zi la unchiul meu, acolo aveam bicicleta. Îi cer eu bicicleta ca sa ma duc sa ma plimb pe o străduță. Pedalez, pedalez si tot asa pana prind o viteză destul de mare. Merg ce merg pana dau de o stradă în față si una in dreapta. M-am gandit sa nu mai apăs pe frână pentru ca n-avea cum sa treacă o masina pe acolo fix atunci, si ce credeti ca s-a intamplat?! spune Cristi ținându-ne in suspans
- Eu stiu sfârsitul povestii. spune Vlad
- Eu nu-l stiu, ai vreau sa-l aflu! Continuă! ii zic eu
- Bine... si fix atunci a trecut o masina si m-a lovit, bicicleta era varză si eu cu sânge pe cap...
- Omg! Te-ai lovit rău? il întreb eu afectată de ce a spus
- Eram bine, doar ca imi curgea sânge, bine m-am dus la spital dupa. E bine ca masina aia nu mergea cu viteza mare. spune Cristi râzând
     *povestea de mai sus e adevărată, chiar asta i s-a intamplat*
     Vlad a povestit întâmplări cu el, Cristi si încă 2 prieteni cand erau la grădinița si s-au rătăcit, cum erau sa fie arestați si mai multe întâmplări amuzante.
    *Nu cred ca are rost sa vi le spun*
    După toate întâmplările povestite, ma durea burta, dar si obrajii de la atât râs.
    Se făcuse ora 20:34. Eu nevrând sa întârzii acasa am zis:
- Haideți, mergem acasa?
-Mai stai puțin. imi spune Cristi
- Nu pot! Mama a zis sa fiu acasa inainte de ora 21:00. ii zic eu apăsat
- Hai ca vin eu. imi zice Vlad ridicându-se de pe bancă
- Pai daca plecati voi 2 atunci plec si eu. spuse Timy
- Pai..hai ca vin si eu atunci. spune Cristi
   Timy a luat-o pe alt drum pentru ca el stătea putin mai departe. Eu, Vlad si Cristi am luat-o pe acelasi drum.
   Am ajuns in fața scării, am intrat, mi-am luat la-revedere de la băieți si am urcat pe scări.
   Am intrat in casa, m-am dus in camera mea, m-am schimbat si m-am culcat.
   Eram cam obosită, toate orele la scoala si cam toata ziua petrecută în parc...aveam nevoie sa ma odihnesc.
   Nu mai suportam scoala, abia asteptam sa se termine si sa înceapă vacanța de vară. Ultima saptamana parca nu mai trecea o data...

O relație cu Vlad Munteanu #1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum