O relație cu Vlad Munteanu #1

În parc cu Vlad

     Am ajuns in parc si ne-am asezat pe banca, nu era foarte multa lume acolo, doar 2 fete care pareau de varsta noastra. Când ne-au vazut, fetele alea au venit la Vlad si au inceput sa țipe:
- Omg!!! Esti chiar Vlad Munteanu?!!! Nu pot sa cred!! Putem sa facem o poza?! a țipat una din fete
- Vlad Munteanu!!! Faci si cu mine o poza, te roog???!!! a spus cealalta fată
- Sigur. le-a răspuns Vlad
     Eu nu prea înțelegeam, adică de ce voiau acele fete sa facă poza cu Vlad? Nu cred ca e vreo vedetă sub acoperire.
      Vlad a facut poze cu ambele fete, dar acestea încă nu plecau. Il țineau de vorbă pe Vlad, ii puneau tot felul de intrebari stupide iar eu stăteam pe banca, chiar langa Vlad si ele, si nu înțelegeam absolut nimic.
      Am asteptat sa plece fetele alea, dar tot nu plecau. Stăteau acolo doar ca sa vorbească cu Vlad, parca cine stie cine era.
     Am asteptat si am asteptat si am asteptat pana m-am săturat. M-am ridicat de pe banca si am plecat. Vlad s-a ridicat si el repede de pe banca si a venit dupa mine, m-a luat de mana si mi-a zis:
- Nu s-a sunat încă, deci unde te duci?
- Ma doare capul de la vorbă fetelor, ma duc la baie sa-mi dau cu putina apa pe față. Poți sa rămâi aici sa mai vorbesti cu ele daca vrei.
- Nu, vin cu tine, oricum nu mai e mult si se sună, stai puțin sa-mi iau ghiozdanul de pe bancă.
- Bine, astept aici.
     În timp ce vorbeam eu cu Vlad, acele fete ne făceau poze "pe ascuns".
     Vlad s-a dus sa-si ia ghiozdanul de pe bancă, le-a spus fetelor ca trebuie sa plece si a venit spre mine.
- Te simți ok? m-a întrebat Vlad
- Da, am nevoie de niste apă. îi răspund
- Am eu o sticlă de apă in ghiozdan.
     Îsi pune ghiozdanul jos si isi cauta sticla cu apă. A gasit-o si mi-a dat-o. Am băut aproape jumatate de sticla. Ma simțeam mai bine acum. După ce i-am dat sticla înapoi mi-a zis:
- Îmi esti datoare cu o sticlă cu apă. mi-a zis zâmbind si dându-mi un pumn prietenesc in braț
- Nu eu ti-am cerut-o. i-am zis zâmbind
      Fetele alea din parc încă ne făceau poze, doar ca nici eu si nici Vlad n-am observat asta.
       In drum spre scoala l-am intrebat pe Vlad:
- Pana la urmă ce voiau fetele alea? De ce ai vrut sa facă poza cu tine?
- Nu stiu. Poate ca asa au vrut ele.
- A, ok. ii zic sec
     Am vazut ca nu voia sa-mi zică de ce. M-am gandit ca o sa "investighez" eu acasă.
     Am ajuns la scoala, ne-am dus in clasa si nu prea am mai vorbit. Am încercat sa-l ignor pentru ca nu voia sa-mi spună ce s-a intamplat in parc cu fetele alea.
      A trecut si ultima oră. Imi strangeam lucrurile ca sa plec ca cineva imi pune mâna pe umăr:
- Hai, grabeste-te, trebuie sa terminam proiectul. imi zice Vlad
- Ah, da, referitor la asta...Eu nu pot sa lucrez azi la proiect.
- De ce? Maine trebuie sa-l predam.
- Trebuie sa plec cu ai mei, scuze..
*De fapt nu trebuia sa plec nicaieri cu părinții mei, voiam sa vad care e treaba cu Vlad si cu fetele alea*
- Ok, atunci îl termin eu si il predam maine? ma intreaba Vlad
- Poți sa-l termini singur?
- Sigur, daca e ceva te sun si iti spun.
- Nu ai numărul meu. ii zic zâmbind
- Ah, da, apropo...vrei sa-mi dai numarul tau? ma intreaba Vlad zâmbind
- Sigur, da-mi telefonul tău.
      Mi-a dat telefonul si mi-am notat numarul meu acolo. Ma simțeam naspa ca l-am mințit si ca trebuie sa-l las sa facă proiectul la istorie singur.
      Am plecat împreună de la scoala si ne-am despărțit cand am intrat in scara.
- Pai, ne mai vedem! îmi spune Vlad care deschidea usa liftului
- Sigur! îi zic eu urcând scările.
      Am ajuns acasă, m-am schimbat si mi-am luat laptopul ca sa-l caut pe Vlad pe Instagram.