O relație cu Vlad Munteanu #1

Ne întâlnim in lift

     Am dat pe conversația cu el si vad ca nu mi-a raspun, nici macar seen nu mi-a dat. Nu s-a schimbat nimic față de ultima dată cand am verificat.
      Dezamăgită, m-am pus în pat sa ma culc. Nu voiam sa il vad. Sau sa vorbesc cu el.
    M-a luat somnul destul de repede. M-am trezit dimineața ca sa merg la scoala. M-am dus sa-mi fac un dus si dupa m-am dus sa mănânc.
    Eram obisnuita sa ma trezesc cu Vlad bătând isisten in usă si spunandu-mi sa ma grăbesc ca întârziem la scoala.
    Era 07:47. Eram gata sa plec, mi-am luat ghiozdanul de pe canapea, cheile de pe masa si am descuiat usa. Am iesit din apartament si m-am decis sa iau liftul. Nu eram in stare sa cobor pe scări.
     Am apăsat pe butonul liftului ca sa deschid usile. In lift era o persoana. O persoana care e atât de leneșă încât mereu urca sau coboară cu liftul. Era Vlad. Am intrat in lift pentru ca voiam sa-i arat ca nu m-a afectat ceartă noastra si nici faptul ca nu mi-a raspuns la masaj pe Instagram.
    - Parca nu coborai cu liftul. imi zice Vlad incercand sa faca conversatie.
    Trebuia sa-i răspund. Nu voiam sa-l las sa afle ca m-am supărat pe el. Trebuia sa-i răspund repede. Dar nu găseam niciun cuvant potrivit. Am stat câteva secunde pe gânduri si i-am raspuns:
- Si ție parca nu-ti plăcea sa întârzii la scoala. ii zic sarcastic
- M-am trezit cam tarziu.
     Am ajuns la parter. Am pus mâna pe mânerul usii liftului si Vlad a pus mâna in acelasi timp, tot pe maner. Mi-am retras repede mana si Vlad a deschis usa. Am iesit prima si merg inainte, nu-l astept. Vlad ma prinde din urma si imi zice:
-Mai esti supărată de faza de ieri?
- Nu, doar ca mi s-a parut ciudat, stii? Pana la puteai sa-mi spui, nu sa ma lasi sa aflu. Si am vazut si pozele cu noi din parc, erau postate de fan-page-urile tale.
- Da, am vazut si eu pozele, le-am trimis mesaj sa le steargă.
    Continuam sa mergem spre scoala..
- Dar...Pana la urmă de ce nu mi-ai zis? il întreb oprindu-ma din mers si uitandu-ma la el.
- Nu stiu, ok? Voiam ca totul sa vina de la sine... imi zice Vlad uitându-se la mine
- Ce sa vina de la sine?
- Prietenia noastra.. Nu voiam sa stric tot. Voiam sa-ti spun, crede-ma, doar ca asteptam momentul potrivit. Nu voiam sa-ti "trântesc" adevarul in față, se ajungea la aceeasi situație. imi zice apropiindu-se de mine
- ...Ok, acum mergi mai repede ca am luat destule absențe ieri. ii zic zâmbind si începând sa alerg
     Vlad a zâmbit si a inceput sa alerge dupa mine. Am ajuns la timp la scoala.
     Începe prima oră. In spatele clasei erau 4 persoane, in 2 banci diferite, care vorbeau non-stop. M-am întors sa vad cine vorbeste si se le spun sa tacă odata din gura ca vreau sa fiu atenta la lecție. Cand m-am întors si am vazut cine era n-am mai vrut sa zic nimic. Erau Vlad si Cristi care stăteau in banci diferite si vorbeau cu colegii lor. Vorbesc si tot vorbesc pana profesoara le face observație spunandu-le:
- Gata! M-am saturat! Am crezut ca daca nu va fac observație o sa va potoliti singuri, dar vad ca nu. Vlad, pe tine te-am vazut cel mai vorbaret din "club". O sa te mut de acolo definitiv.
    *profesoara se uita câteva minute prin clasa sa vadă cu cine sa-l mute pe Vlad in banca* apoi spune:
- Vlad, o sa te mut in singura banca care e liberă. Du-te langa eleva cea noua, Jessica, si ai face bine sa nu te mai misti de acolo daca nu vrei sa iei un 2 cat tine de mare! ii spune profesoara foarte nervoasă.
    Vlad se uita la mine si îmi zâmbește, de parca nu l-ar deranja ca sa se mute. Si-a strâns lucrurile foarte repede si s-a mutat langa mine....