EMOȚIE
A plouat aproape toată noaptea.Dimineața,când m-am uitat pe geam,abia am putut vedea casele vecinilor de ceața ce ne învăluise.Am coborât în bucătărie.Mama făcea clătite.
-Bună dimineața,mamă!
-'Neața,scumpo! Mi-a răspuns în timp ce se pregătea să lanseze o clătită în aer.Așează-te,îmi spune ea sec.Căscând,mi-am turnat niște lapte într-un pahar.
După ce am luat micul dejun,m-am întors în camera mea,unde mi-am instalat niște programe pe laptop. Trecuseră câteva ore bune.Era ora cinci fără un sfert.Trebuia să mă pregătesc și să plec în parc.Cât timp m-am aranjat m-am gândit la el și la ochii lui căprui.Nu l-am mai văzut de o zi,dar...pentru mine o zi este echivalent cu un deceniu.
La cinci fix eram gata.Abia așteptam să mă întâlnesc cu D.Când am ajuns în parc,D. era acolo,exact în locul unde ne văzusem ultima oară.Se uita continuu la ceaș.Oare întârziasem?Aveam un sentiment ciudat.Aveam acel sentiment,care te bagă în ceață...simțeam cum ceva parca zbura prin stomacul meu,în mintea mea...eram confuză,și inima îmi bătea foarte tare.Credeam că îmi va ieși din piept,pur și simplu îmi auzeam propria inimă cum bate cu disperare.Aveam impresia că până și el îmi aude inima bătând atât de tare.Aveam emoții.
Iubire...
Secrete,ură,gelozie.
Sunt emoții ce le trăiești,
Numai când te-ndrăgostești.
Dragostea adevărată,
Dacă știi s-o-mpărtășești,
Visele se împlinesc,
Amintirile-ncolțesc.
Când luna-i pe cer,
Uită-te după soare,
Și dacă nu-l zărești,
Gândește-te că a doua zi răsare,
Și-l vei vedea;
Până ce dragostea dispare.
-Bună D.
-Hei,Maria.Ce mai faci? M-a întrebat el politicos,strângându-mă în brațe.
-Bine.Îmi pare rău că am întârziat...
-Oh,nu.Nu ai întârziat.Eu am ajuns aici mai devreme,m-a întrerupt D.Am tăcut.Deci,Maria,ne plimbăm?
-Da.Sigur,haide,am aprobat eu privindu-l în ochi puțin rușinată. Se lăsase frigul.Odată cu el și întunericul.Pe cărările din parc,doar câteva felinare,ici-colo,ne mai luminau drumul.
-D.,în ce cartier locuiești? L-am întrebat eu curioasă,oprindu-mă în fața lui.
-Golders Green.Dar tu?
-Stamford Hill,am răspuns continuând să merg.Mă pierdeam în ochii lui.Mă hipnotiza,dar încercam să mă abțin...simțeam nevoia să îl strâng tare în brațe.
Plimbându-ne prin parc,mă gândeam la ce înseamnă defapt iubirea.Iubirea adevărată e când te îndrăgostești mai întâi de interiorul unei persoane,nu de fizic.La mine așa s-a întâmplat cu D.Mai întâi am început să-l cunosc mai bine,și pe parcurs,a început să îmi placă de el,apoi m-am îndrăgostit,iar acum...îl iubesc.Acel păr negru,puțin ondulat,ochii lui căprui...privirea șarmantă,adâncă.Când mă uit în ochișorii lui,așa bleguți...simt furnicături pe tot corpul,parcă toată lumea din jurul meu,dispare,parcă se evaporă,rămânând doar eu cu el.Când îi aud vocea,nu mai aud nimic,doar vocea lui se aude ca un ecou peste tot...când parfumul îi rămâne în urmă,am senzația că mă strânge în brațe.Pe zi ce trece,mă îndrăgostesc și mai tare de el.E ca și când auzi o melodie de care te îndrăgostești și ai asculta-o la infinit.El este singura melodie pe care aș vrea să o ascult din nou,și din nou...
