DEJA-VÚ

72 5 0
                                    

DEJA-VÚ

     Știţi acel sentiment,când ai impresia că ceva rău se va întâmpla?...și că ești sigur de asta?...cum se numește acest sentiment?...deja-vú...nu,nu,nu...cred că am o premoniţie,sau...cred că am avut-o...

   "Mă plimbam pe holurile liceului.Eram singură,sau cel puţin,asta credeam...mergeam încet,aveam impresia că mă urmărește cineva.Ţineam strâns în mâini,la piept,niște cărţi.

      Dintr-o dată,luminile au început să se stingă și să se aprindă în continuu.Chiar în acel moment am scăpat cărţile,și-am fugit către o clasă.Am apăsat pe clanţă,dar nimic.Nici vorbă să se deschidă.Era încuiată.Toate clasele erau încuiate.

     Deodată,luminile s-au stins,fără a se mai aprinde.Se făcu liniște.M-am oprit,și-am început să respir din ce în ce mai greu.Am simţit cum ceva,sau cineva,a trecut mâna prin părul meu,mângâindu-mi ușor gâtul.Mi-a dat fiori pe tot corpul,am simţit un fulger pe șira spinării,și m-am oprit din respirat.

     Luminile s-au aprins.M-am întors încet,și în spatele meu,la câţiva pași depărtare de mine,un individ îmbrăcat total în negru,cu gluga în cap,stătea înţepenit,cu spatele la mine.Puteam să îi aud respiraţia.M-am apropiat de el încet,cu pași mici, încercând să-mi controlez bătăile inimii,care erau de zece ori mai rapide ca de obicei.Am dat să îl ating,dar chiar în acel moment,se întoarse cu faţa către mine,brusc,și îmi prinse mâna.Am încercat să ţip,dar nu am reușit.

      Nu puteam să îi văd chipul.Ţinea capul în jos,aplecat.

-Cine ești și ce vrei de la mine?! Am întrebat eu cu o voce răgușită, încercând să îmi mișc mâna pe care mi-o ţinea strâns în pumnul lui.

-Să spunem că eu sunt...admiratorul tău secret, îmi răspunde el,dându-mi drumul la mână.

-...Admirator secret?!Cum?!...și ar trebui să mă impresionezi în felul acesta?!...să mă sperii chiar așa?!...mai aveam puţin și făceam infarct! I-am răspuns eu agitată.Și ce e cu gluga aia?...dă-o jos!Vreau să văd cine ești!

-Atunci nu m-aș mai numi "admirator secret",spune el sec,făcând un pas înapoi.

-Stai!Dă-mi un indiciu!Cine ești?! Spun eu,îndreptându-mă către el,văzând că vrea să plece.

-Mă vei cunoaște la momentul potrivit, îmi spune el,apoi luminile se sting,și-aud cum o ușa se trântește.Când se-aprind luminile,individul dispăru..."

Din întuneric ai apărut,

Ţi-am simţit prezenţa

Chiar de la-nceput,

Nu eram încă sigură,

Dar parcă te-am mai văzut.

Mi-ai dat senzaţia de deja-vú,

Erai șarmant chiar și nevăzut,

Ferit de lumina zilei,

Trăind în întuneric,

Atingându-mi inima ușor,

Mi-ar trezit fiori...

Mi-ai spus cuvinte cu subînţeles,

Am încercat să mi te amintesc,

Dar cum?...când ochii nu ţi-i zăresc?!

Apoi ai plecat fără s-anunţi,

Te-am privit pășind ușor,

Acum ești doar un gând

Ce zboară prin mintea mea

Un gând ameţitor...

SECRETUL MARIEIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum