ÎNAPOI ÎN VIITOR
Era opt fără un sfert.La opt fix trebuia să ajung acasă.
-Hei,D.,ar cam trebui să plec,am zis eu bătându-l pe umăr prietenește.
-Ok,nu-i nicio problemă,îmi spune D. făcându-mi cu ochiul.Vrei să te conduc până acasă?
-Umm...cred că mă descurc.Nu-i nevoie.Mersi oricum.
-Ba eu cred că e nevoie.Cum să te duci singură acasă.Tu nu știi că pericolele te pândesc la orice colț?!
-Dacă insiști...am răspuns eu zâmbind.
-Haide,până acum ajungeai deja acasă,îmi spune el râzând,luându-mă de braț. Nu mai era nimeni,dar absolut nimeni în jurul nostru.Eu și D. eram singurii care mai umblau pe străzi la ora aceea.După câteva minute de mers,am ajuns și în fața curții mele.
-Gata.Am ajuns...aici stau eu,i-am spus lui D.,arătând cu degetul către casa mea.
-Aaa...păi nu ești foarte departe de parc,îmi spune el ridicând o sprânceană.Deci asta înseamnă că putem ieși mai des,nu?
-Da,da.Sigur.Mi-ar face plăcere,D.
-Super! Ne-am luat la revedere prietenește,dar chiar înainte să intru in casă,D. m-a strigat.
-Maria! Mi-am întors privirea.Alerga către mine.
-Da,D.,ce s-a întâmplat?
-Dă-mi numărul tău de telefon.Eu îl am pe cel vechi.
-Ok...0222.813.498.Ai notat?
-Da.Mersi,Maria.Ținem legătura,bine?
-S-a făcut.Pa,D.
-Pa.
Următoarea călătorie;
Înapoi în viitor.
Timpul îmi aparține mie,
De trecut s-ar putea să îmi fie dor.
Mă voi întoarce în viitor,
Să simt ce nu am mai simțit,
Să privesc ținutul de pe-un nor,
Deja de el m-am îndrăgostit.
Dar e tărziu și este noapte,
M-așez în pat cutremurată,
Aud șoapte de mult uitate,
E doar mintea mea dezordonată.
Am intrat în casă,am luat cina cu părinții mei,și după ce am făcut un duș,m-am așezat în pat,mi-am pus căștile în urechi,și am ascultat muzică.Mă gândeam.
