PETALE DE SĂNGE
"Soarele dogorea deasupra mea,iar eu mă plimbam pe-o faleză.Nisipul fin și fierbinte îmi încălzea tălpile-mi reci.Aveam o senzaţie plăcută.
Valurile furioase ale mării se spărgeau în stâncile de pe ţărm,zvârlind în aer perle de spumă.
Razele soarelui se reflectau în apa limpede.M-am oprit din mers și m-am așezat încet pe nisipul aproape încins.Priveam marea,valurile.Era atât de furioasă.
Deodată,am simţit o respiraţie rece pe ceafă.Mi-am întors privirea,dar nu era nimeni.Aveam senzaţia că e cineva.
Din nou!Am avut aceeași senzaţie.De data aceasta,am ezitat să-mi mai întorc privirea.M-am ridicat ușor,și m-am indreptat către apă,pe-un pod.Valurile se liniștiseră brusc.Era ciudat...M-am aplecat și mi-am privit reflexia în oglinda mării.Dintr-o dată,ceva....sau cineva...mi-a tulburat reflexia.Atunci m-am ridicat brusc,și când m-am întors,am fost împinsă în apă.
Nu mai auzeam nimic.Doar bulele de aer care se ridicau la suprafaţă,gâdilându-mă.Am reușit să deschid ochii pentru o clipă.Am zărit,prin neclaritatea apei,o siluetă neagră,cu un trandafir in mână ce pe care l-a aruncat în aer,după ce m-a împins pe mine.Trandafirul plutea ușor...Era un trandafir alb,imaculat.Deja rămăsesem fără aer.Mă pierdusem.Murisem,dar totuși,eram încă în viaţă.
Pentru ultima oară am privit în sus,iar silueta aceea nu mai era.Dispăruse.
Am întins mâna,cu greu,și am prins trandafirul.M-am inţepat în spinii lui tăioși.Apa din jurul meu incepu să se coloreze in roșu.Firicele de sânge mă înconjuraseră,am închis ochii..."
Cu spinii unui trandafir
M-ai înțepat in inimă.
I-ai înfipt fără milă,
Mi-ai spulberat iubirea,
Ce-mi curgea prin vene
Fără oprire.
Era atât de alb,imaculat,
Acum,cu sângele meu pătat.
I-ai rupt petalele,
Una câte una,
Rostindu-mi numele,
Și le-ai aruncat în mare,
Privind nepăsător,
Cum în mine arde focul,
Știai că o să mor,
De dor...
Valurile mă-nghiţeau,
Mă scufundam lent,
Ușor în adâncul mării,
În apa blestemată și rece,
Lăsând în urmă,
O aţă roșie,de sânge,
Ce se frânge...
-Aaah...! Am strigat,ridicându-mi brusc capul de pe pernă.Pfiu,a fost doar un coșmar,mi-am zis in gând,văzând că sunt în camera mea...Kit s-a trezit și ea când am ţipat.Am speriat-o.Dar...eu ce să mai zic?!...tocmai ce am visat că cineva m-a...omorât.În fine...nu vreau să mă mai gândesc la asta...Deodată se aude soneria la ușa.Suna continuu.Văzând că nimeni nu răspunde,am coborât în bucătărie.Nici mama,nici tata nu erau acasă...
Am deschis ușa.Nu era nimeni.Dar,când mă uit ma bine,jos,în faţa ușii,văd un trandafir alb.
-Un trandafir?...alb? Mi-am zis in gând,luând trandafirul de pe jos.M-am înțepat in spinii lui.În secunda următoare,mi-am amintit de acel coșmar.
...Când mă uit mai bine,pe petalele trandafirului era atașat un bilet."Dream".Acesta era mesajul.
-Dream...dream...îmi spuneam în gând mergând prin bucătărie.A visa!Visul!Visul meu!...dar cum e posibil așa ceva?!...am strigat,dându-mi seama că trandafirul și mesajul aceala aveau legătură cu visul meu.Dintr-o dată sună telefonul.
-Alo...? Am răspuns eu răgușită.
-Dream...spune vocea de la capătul firului cu o voce sfârșită.
-Poftim?!...am intrebat eu uimită.Se intrerupse.Deodată se auzi un piuit ascuţit.Am pus receptorul jos,gânditoare.
