Black- Revenge(vol 2)

Suntem in pericol

Ajunși la sediu. Coboram din masini cu toții. Dacă va intrebati de ce ii aducem si pe copii aici, este un raspuns simplu. Părinții lor au hotărât să știe totul, cu ce ne ocupam si ca participam la curse ilegale. La început au fost uimiți, dar acum vor sa faca si ei parte din echipa. Pana acum nu a venit momentul sa ii antrenam, dar acum este, fiindcă suntem cu toții în pericol
- Nu răspunde. Zice Rose, care încearcă inca sa dea de șefi noștri.
- Sigur s-a intamplat ceva. Zic eu.
- Se poate. Si ce facem acum? Zice Alex.
- Incerc sa dau de ei, dar daca nu reușim o sa plecam de aici.  Zic eu
- E o idee bună. Dar unde? Intreaba Drake.
- Am o casă în Los Angeles si putem sa mergem acolo. Sigur nu ne gasesc. Zice Rose.
- E o idee bună. Zic eu.
- Acum sa ne organizăm... Zice Alex.
Eu o sa caut biletul pentru primul zbor si o sa le cumpăr, Rose tu liniștește copii, iar Drake, strânge toate armele si ia toti banii. Plecam de aici definitiv. Continua el.
- Asa facem. Zic si atunci ma suna de la spital. O doamne ce s-a întâmplat?
- Da. Zic eu nesigură.
- Buna ziua. Sunteti doamna Iulia Black? Ma intreaba o domnișoară.
- Da. Eu sunt. S-a întâmplat ceva?
- Da. Verisoarele  dumneavostra  impreuna cu soții lor au decedat. Condoleante.
- Cum? Tip eu in telefon. Cum s-a intamplat?
- Au avut un accident rutier si cand i-am adus aici, doar doi mai erau conștienți, ceilalti 2 erau in stare critică. Condoleante.
- Multumesc. Zic eu cu lacrimi în ochi.
Închid telefonul si ma întorc cu fata la toti care ma priveau cu ochii mari.
- Au murit. Zic eu si incep sa plâng. Noroc ca nu erau si copii cu noi si s-au dus cu Rose sa se plimbe prin depozit.
- Acum gata. Ca sa nu ne vada copii ca suferim. Zice Drake.
- Ok. Acum trebuie sa fim tari pentru ei. Zic eu. Ii vad cum vin cu toții si imi sterg repede lacrimile.
- S-a întâmplat ceva? Intreaba Rose.
Ii fac semn ca nu trebuie sa afle copii asa ca ii spun:
- Copii. Mergeți si stati in birou pana venim. Ok?
- Da. Zic ei si pleaca in birou.
- Deci? Ce s-a întâmplat?
- Au murit. Zic eu tristă.
- O doamne. Săracii copii. Trebuie sa le spunem. Zice ea.
- Stiu, dar nu acum. Zic eu.
- Acum trebuie sa plecam. Am rezolvat tot. Avem zbor in 2 ore. Sa mergem. Zice Alex.
O iau pe Rebecca in brate si merg cu ea la masina, fiindcă plânge intr-una si o striga pe mama ei. Imi pare rau de ea, daca ar sti ca nu mai sunt.
O pun in masina si langa stau baietii. Fratele ei o ia in brate si incearca sa o liniștească. Ajungem la aeroport si coboram din masina. Urcam cu toții în avion, si ma bucur ca am trecut cu armele, si decolam.
Dupa 10 ore ajungem in Los Angeles. Este foarte frumos aici si sigur o sa ne distrăm, dar trebuie sa incepem sa ii invatam sa se lupte, sa tragă cu arme si sa conduca. Mafia o conduc eu pana cresc ei mare, dupa aceea o sa stabilesc eu cine o sa imi ia locul, depinde de ei cine este  cel mai bun.

Perspectiva lui Ahron
In sfarsit am scapat de prostii aia. Acum mai raman doar copii. Aici o sa  ajute fiul meu, dar când vor crește mai mari, pentru ca acum nu are niciun rost sa ii distrug. Cand vor fi mai mari va fi o răzbunare pe cinste.
Abia astept, deja am in minte planul ideal. O sa fie genial.

Perspectiva Rebeccai.
Nu inteleg ce se intampla? De ce ne-am mutat? Unde sunt părinții noștri? De ce ne-a explodat casa? Atatea intrebari si nimeni nu vrea sa ne raspunda. De ce sunt triști cu toții? Off. Trebuie sa aflam. O sa aflu cu orice pret.

Perspectiva Iuliei.
Încă nu le-am spus nimic alora mici. Nu stiu cum vor reacționa. Off. Ce sa ma fac? Nu spune nici unul nimic. Cred ca le vom spune diseară tot adevărul. Si sper sa fie ok. Asa am fost si eu cand mi-au murit părinții, dar am trecut peste intr-un fel. Încă imi este dor de ei, dar acum am o familie si un soț iubitor. Cu ajutorul lui am trecut peste.Sper ca vor reuși si ei. Diseară trebuie sa le spunem si ca vrem sa ii antrenam. Trebuie sa fie pregătiți pentru orice, mai ales că suntem in pericol. Am iesit din gândurile mele atunci cand taxiul a oprit în fața unei vile. Ce frumoasa este. Are o casă nemaipomenita. Chiar nu ma asteptam si cred ca nici ceilalti, pentru ca au gurile căscate.

- Rose, tu locuiești aici? O intreb eu mirata.
- Da. Mi- a cumparat-o tata acum 2 ani. Haideți să intram. Am uitat sa va anunt  ca cei mici inca nu au camera de copii, toate camerele sunt mobiliate ca de adulți. Dar stati linistiti ca vom merge sa cumpărăm tot ce vreti si veti avea fiecare camera lui da? Intreaba Rose cu un zâmbet fals pe fata.
- Da. Tipa copii bucuroși. Ma bucur ca acum sunt bucuroși, pana ce vor afla.

Perspectiva Rebeccai
Nu pot să cred că vom avea fiecare camera lui. Intr-un fel sunt tristă ca m-am obisnuit sa dorm cu Sabi, dar inte-un fel e mai bine ca ma loc mai mult pentru pantofi si haine si machiaje.
- Iulia, putem să decoram azi camera noastră? O intreb eu nerăbdătoare.
- Sigur, draga mea. Imi răspunde ea zâmbitoare.
- Bine. Atunci haideti sa mergem la moll.
- Bine. Haideți copii. E timpul pentru shopping.
- Yupii. Spunem noi bucurosi.
- Sa va cumpărați tot ce vreti. Ne spune Alex.
- Asa o sa facem. Ii raspunde Sabi.
Intrăm în masina si mergem direct spre moll. Intrăm în moll si ne despărțim, fetele cu fete si baietii cu băieții. Intrăm întoate magazinele. Din toate mi-am cumpărat o grămadă de lucruri. Am dat si comanda de mobila, la fel si Sabi. Ultimul magazin a  rămas cel de telefoane, laptopu-ri apple.
- Buna ziua ce doriti? Ne intreaba o doamnă draguta.
- Buna ziua. Am vrea 8 laptopu-ri si 4 telefoane. Spune Iulia.
- Cum sa nu. Ce culori doriti? Ne intreaba acea doamna draguta.
- Eu vreau cu sclipici. Zic eu bucuroasa.
- Si eu la fel. Spune Sabi.
- Deci două cu sclipici? Intreaba doamna.
- Da. Iar restul le vrem negre. Ii spune Iulia.
- Ok. Dar sclipiciul ce culoare sa fie?
- Eu vreau roz, iar Sabi il vrea argintiu. Ii spun  eu, din cauza ca ii stiu gusturile sorei mele.
- Bine. Uitați laptopuri-le. Ne spune bucuroasă.
- Mulțumim. Spun eu si ne nerabdare incep sa ma uit la el. Este foarte frumos. Il ador.
- Va plac, scumpele mele? Intreaba Rose
- Da. Multumim. Răspund eu
- Si telefoanele pe ce culori doriti? Intreaba acea doamna.
- Vrem 2 albe si 2 negre. Ii raspunde Iulia.
Dupa ce am luat si telefoanele am plătit si am plecat.
Abia astept sa mai comand de pe net si sa imi decorez camera si dulapurile.
In 10 minute ne-am intalnit si cu băieții. Toată lumea ținea pungi, doar eu cu Sabi aveam doar o pungă ca sa zicem ca tinem si noi ceva.

Perspectiva Iuliei
Dacă va intrebati de ce ne-am cumpărat laptopu-ri si telefoane. Este un raspuns simplu. Laptopu-ri aveam nevoie din cauza ca au ars, iar telefoane ne trebuia, deoarece le-am distrus si aruncat in mare, pentru a nu ne urmări nimeni. Ne-am cumpărat si alte cartele sa fim siguri că nu ne gasesc. Acum mergem inapoi spre casă, sau mai bine zic castel. Ma uit la Sabi si Rebecca si ma bufneste râsul. Le fac semn celorlalți si ii bufnesc si pe ei rasul. Sa va zic de ce?! Ele merg de mana si fiecare are cate o punga, ca sa zicem ca nu cara si ele ceva.

Iar noi ceilalti avem atatea pungi. Ne-am luat multe haine, pantofi și machiaje. Ne-am comandat 4 dressinguri numai pentru noi foarte mari. Iar baietii nu stiu ca nu am fost cu ei. Decoratiunile a zis Rebecca ca le comanda pe net deci e bine.
Partea cea mai grea va fi diseară când o sa le spunem adevarul.