Aleasa Vampirilor

Capitolul 56

Afara desi era destul de intuneric, reușesc sa desting o figura super cunoscuta. Cu vederea mea super dezvoltată, printre copacii cei desi ii vad parul sau cu creasta aia a lui turtită si satena, ochii aceia care m-au fermecat din prima clipa in care l-am vazut. Băiatul care m-a facut sa ma simt iubita de un băiat pentru prima dată în viata, care mi-a trezit sentimente de care nu aveam nici o idee, care m-a dus peste tot, care m-a învățat să iubesc, care a ținut la mine. Doar de el imi pasa.

Peter. Peter ma privea printre utopiile groase ale copacilor, facandu-mi semn sa vin lângă el. Imi folosesc viteza la care sunt varza si a o mia oara, dau cu capul intr-un copac. Deja incep sa urăsc chestia asta cu vampirismul.

Eu:-Ce cauti aici?

Peter:-Trebuie să plecam. Doar noi doi. Nu avem mult timp

Eu:-Esti nebun? După ce ca Nick e in stare sa te vâneze pana mori, tu vrei sa merg cu tine si sa te risc? Nu te supăra pe mine, Pete, dar esti idiot!

Peter:-Stiu ca aproape vrea sa ma vâneze, dar vreau sa plecam. Stiu ca esti nefericită aici. Vreau sa mergem si sa mai călătorim. Doar noi doi. Ca in vremurile de demult. Ei, ce zici?

Are un punct de vedere. Ne-am distrat, am călătorit mult si am ajuns in locuri pe care nici nu le-am putut visa. Mi-ar plăcea să plec cu el, dar nu vreau sa il las pe Nick. Chiar dacă a fost un nemernic fiu de tarfa. Nu stiu ce sa fac.

În secunda următoare ma trezesc pe umărul lui fara nici un motiv si sint cum o ia la fuga.

Eu:-Ce faci?

Peter:-Fug, ce ti se pare ca fac?

Eu:-Wow, daca nu îmi spuneai ca fugi, muream proasta. Ma refeream de ce m-ai luat asa, nataraule?

Peter:-Vreau să te duc undeva. Nu te mai foi atat.

Eu:-De ce nu ma pui jos?

Peter:-Pentru ca nu vreau sa fugi inapoi la castel.

Eu:-Apropo, unde ai fost pentru aproape 3 luni in timp ce eu am fost închisă intr-un subsol?

Peter:-Ăăăăăăăăă... am avut treabă... cu Jack. Da, asta am facut. Am avut treabă. Am incercat sa il fac sa nu mai omoare lumea sau pe tine. Am reusit aproape sa il conving. Da.

Hmm... vocea asta a lui ma face sa cred ca minte, dar sa zicem ca il cred. 

Eu:-Bine, bine. Si unde mergem pe bezna asta? Dar repede a trecut timpul.

Peter:-Vreau să plecam din tara asta. Ma gândeam sa mergem in Argentina, în Buenos Aires. Ce zici?

Eu:-Pai vad ca nu am de ales din moment ce nu mă lași jos.

Peter:-Oh bine. Esti o pretențioasă, printeso.

Peter ma pune jos si ma uit pe unde suntem. Deci locul asta imi pare atat de cunoscut incat am impresia ca am mai fost odată aici. Oare oi fi avut o viziune si am uitat?

Eu:-Unde suntem?

Deodată incep niste sunete sa se audă de printre copaci, ca și cum cineva, fac pariu ca vampir, aleargă pe-aici. Ma uit la Peter si il vad cam speriat.

Peter:-Oh, nu. Ne-au gasit. Vai de mine. Nu mai putem scapa acum. E vai si-amar de viata noastra. Cel puţin a mea se va încheia aici.

Eu:-Peter, ce se intampla? Cine sunt? De ce ai expresie aia de parca esti gata sa dai colțul?

Peter:-Pentru ca sunt pe cale să dau colțul, de-aia. Ăștia sunt Vampirii Supremi. Au aflat de faptul că am vrut sa fugim si au venit după noi. Trebuie să fugim, haide.(spune luandu-ma de încheietura)

Prea târziu. Cei trei opresc in fata noastra cu expresii ciudate. Adică eu as fi pariat pe fete furioase si pline de nervi. În schimb, Matteo parea uimit, Stefan parea plictisit, iar Gabriel parea... fericit. Ceva nu e bine.

Matteo:-Am ajuns si aici. Fata in fata cu tradatorul dupa mult timp.(sfârșește prin a afișa un zambet)

Eu:-Sunt derutata. Ziceți că el e tradator? Voi sunteti cei care aveti secrete fata de mine.

Gabriel:-Despre ce vorbești?

Eu:-V-am auzit azi când am intrat in sala mare. Planuiati ceva ce ma include si pe mine, nu spune că nu am dreptate.

Gabriel:-De unde ai auzit? Cum de ai auzit?

Eu:-Vrei sa afli cum? Pentru ca nenorocita mea de putere specială este invizibilitatea, de-aia. Eu am vorbit atunci de nu știați nici unul de unde vine. De-aia am sfarsit cu capul in vaza aia.

Acum toti, inclusiv Peter, si-au transformat fetele într-unele de uimire. Hai sa nu îmi spui că sunt primul vampir care se poate face invizibil.

Stefan:-Asta.. este.. neașteptat. Cand ai aflat?

Eu:-Astazi, atunci când am intrat in sala mare. Dar asta nu e important. De ce ziceți ca EL(arătând spre Peter) este tradator, când voi sunteti cei care ascund chestii de mine? Hmm?

Gabriel:-Iti vom explica totul inapoi. Doar te rog sa ma asculti si sa înțelegi.  Dar EL(arătând spre Peter) nu vine, sa fim înțeleși.

Eu:-De ce nu? Fiindca am zis ca tin mai mult la el decat la Nick? Mare scofala. Zici ca am pornit Al Treilea Război Mondial.

Matteo:-Daca ne asculti si te întorci, iti vom explica totul la detaliu, fata el prin preajma. Pur si simplu nu avem încredere în el.

Peter ma privea cu o expresie de parca mi-ar spune ,,Nu pleca."

"NU te intoarce. Ti-o furi. O sa te faca o armă de luptă împotriva varcolacilor. Ah, nu ma poti auzi. Cum sa fac sa iti zic? Sper sa nu faca greseala sa se duca cu el ca altfel ala sunt."

O.K. Asta a fost cel ami ciudat lucru întâmplat azi. Si am ajuns sa am capul intr-o vaza si sa dau cu capul de copaci. I-am auzit gândurile. Pot citi gânduri? Serios? N-am doar O putere specială? Pe bune? Deci nu cred asa ceva. Acum ce fac? Sa am incredere in ei sau in el? Sunt la ananghie. Dar totusi, presentimentul de mai devreme ca Peter ascunde ceva nu ma părăsește. Si de ce fix Argentina? Nu acolo este sediul varcolacilor? Ceva nu îmi miroase a bine. Cred ca mai bine ma întorc si aflu adevarul, ca tare am presentimentul ca Peter ma minte.

Eu:-Bine, hai sa ne întoarcem.

Arunc o privire in urma lui Peter si ii vad privirea dezamăgită. Sper ca am facut alegerea potrivita.

Gabriel imi zâmbește. Oare pot sa mai citesc gânduri? Tare sunt curioasă ce gândește Nick câteodată.

Cu spatele la Peter, ma îndrept cu cei 3 pe urmele mele spre castel, până aud un urlet puternic din spatele meu. Ma întorc repede si imaginea ma face pur si simplu sa vad in genunchi. Peter era întins pe jos, cu un tarus alb in piept si cu ochii deschisi, plini de spaimă. Nu, nu, nu. De ce? De ce? DE CEEEE?

Incerc sa il mișc, dar fără folos. Cum de s-a ajuns la asta? De ce el? Ce era in neregulă cu el? Cu mana ii închid ochii si ii mai analizez o data expresiile faciale. Pielea lui capata o nuanta de 1000 de ori mai deschisă decât a unui cadavru normal. 10 secunde mai tarziu, corpul lui s-a evaporat, lăsând în urmă doar tarusul alb. Acum nu mai am nici o îndoială.

Peter Spivero a murit!

Acest capitol e gen ca maine imi vin rezultatele de la examen si vreau sa imi aduca Selena si restul noroc. Apropo, scuze pentru... stiti voi. Dezvălui mai multe in capitolul următor, care vine foarte curand, va garantez. Pana data viitoare, byeeee.