Aleasa Vampirilor

Capitolul 53

Soarele din Madrid este mult mai puternic decât cel din New York. Sper ca soarele de-aici sa nu îmi afecteze pielea. Stai, despre ce tot vorbesc? Poate ca e deja mai dar e încă destul de frig. Sper sa nu ard în lumina zilei. Sper din tot sufletul sa nu pățesc asta. Adică nu ca îmi pasa atât de mult dar măcar sa trăiesc și eu ceva. Deși sunt șanse ca în vara eu sa fiu cea care nu va supraviețui, mai bine încerc sa rămân în viata cat mai pot.

Imi iau telefonul sa vad cat e ceasul și rămân uimita.

Eu:-E Șase Dimineata?!?!

Știam ca sunt matinala dar nici chiar asa. Mereu ma trezesc devreme dar nu asa. Ma trezesc la noua, la opt dar niciodată la sase. Nici când eram în generala nu trebuia sa ma trezesc atât de devreme. Adică mereu ma duceau parintii la școală cu masina si nu trebuia sa ma trezesc devreme. Aveam ore de cele mai multe ori după-amiaza.

Eu:-De ce m-am trezit atât de devreme? Eh, dacă tot sunt treaza și nu pot sa adorm, măcar sa ma pregătesc sa ies și eu pe-afara sa ma plimb prin Madrid

Ma ridic din pat murmurand ceva nu prea placut despre trezitul asta de dimineata și ma deplasez spre baie pentru a-mi face rutina și a-mi arunca singura cu apa rece în fata pentru a ma trezi.

După ce termin și reușesc sa ma mai trezesc, ies din baie dar în camera vad o femeie cam de vârstă mijlocie care stătea în pragul ușii închise

Eu:-Te pot ajuta?

Ea:-De fapt, eu sunt cea care trebuie sa va ajute pe dumneavoastră, prințesa

Eu:-Scuză-mă?

Ea:-Sunteți așteptată!

Eu:-Bine, știu ca sunt aici de putin timp dar crezi ca ai putea sa îmi explici și mie despre ce e vorba?

Ea:-Bine inteles. Din momentul în care s-a aflat faptul ca sunteți Aleasa Vampirilor, ați fost proclamata direct și Prințesa Vampirilor iar te durata șederii dumneavoastră în castel, tot personalul va este la dispoziție

Eu:-Bine, asta am înțeles dar la ce te referi prin faptul ca sunt așteptată?

Ea:-Ah, ma refeream la faptul ca lordul Gabriel și printul Nicklaus va așteaptă în sala mare pentru micul dejun. Iar aceasta a fost o cerere din partea lordului și va sugerez sa nu o refuzați

Eu:-Pai, nu am vrea sa îl facem pe lord sa astepte nu?

Ii arunc un zâmbet siret și ma uit în oglinda. Sunt în pijamale. Cu ce ma imbrac?

Eu:-Hei, dacă tot ești aici, ma poți ajuta sa îmi dau seama cu ce sa ma îmbrac?

Ea:-Desigur ca va voi ajuta

Eu:-Si te rog, nu îmi tot spune de parca as fi nu știu ce aristocrat din nu știu ce rang. Imi poți spune simplu Selena.

Ea:-Bine domnișoară Selena. Acum sa vedem cum sa va îmbrăcați

Femeia merge la dulap si nu cred ca apuca sa se uite 10 secunde ca scoate o rochiță neagra scurta, probabil pana la genunchi, cu putina dantela pe de-a lungul ei și cu câteva pietricele valoroase care sigur sunt false. Adică ce felie rochie merita sa aibă atâtea smaralde pe ea?

Ea:-Aceasta este îmbrăcămintea perfecta, domnișoară Selena. Va voi aduce imediat și o pereche de pantofi care va asigur ca se voi potrivi cu rochia. Pana atunci, imbracati-va

Femeia iese val-vartej din încăpere, eu rămânând cu rochia în mana. Sa speram ca nu durează ceva prea mult. Tare sunt curioasa cum va decurge aceasta dimineata

Dupa ce ma imbrac și după ce femeia îmi aduce o pereche de pantofi aurii cu toc scurt, îmi dau cu puțin machiaj pe fata după care imi aranjez parul. Gata. Hai sa vedem cum facem.