Ma opresc dintr-o data.
Eu:-Ce faci?
Nick:-Amm... te-am sărutat
Eu:-Dar abia ne-am cunoscut
Nick:-Cred ca noi știm cel mai bine ca suntem promiși
Eu:-Dar măcar sa o luam mai încet. Adică acum doua săptămâni nici nu știam ca exista vampiri și acum când ma gândesc ca în câteva luni o sa...
Nu, nu pot sa o spun. E prea greu
Am putut sa simt cum mi se umezesc ochii și încercam din răsputeri sa nu las lacrimile sa pună stăpânire pe ochii mei și sa înceapă sa cada dar era prea greu. Am simțit doua mâini cum ma strâng într-o îmbrățișare puternica. Am stat asa 5 minute care speram sa nu se mai termine. Cred ca asta a fost cea mai buna îmbrățișare pe care am primit-o în viata mea.
Deodată îl aud pe Peter, Amara și ceilalți venind
Eu:-Au fost probleme?
Amara:-Poti spune și asta
Eu și Nick:-Ce a mers prost?
Peter:-Pai varcolacii și-au dat seama ca aia nu erai tu asa ca a cam început o lupta mica intre noi. S-a cam terminat când au venit și ceilalți. În acel moment erau depășiți numeric asa ca am plecat cat de repede am putut
Tyler:-Nick, frate, ești bine?
Nick:-Sunt bine
Amara:-Ar trebui sa o ștergem pana nu apar și mai multi varcolaci
În acel moment din obișnuință, m-am dus la Peter sa ma ia pe sus sa ma ducă la aeroport dar am uitat ca acum Nick e cu noi
Eu:-Scuze, obișnuința
Nick:-E normal
M-a luat pe sus și a început sa alerge cu mine. El e mult mai rapid ca Peter. Cu mult. Doamne, parca nu pot sa ii găsesc nici un defect
Ajunși la aeroport, a trebuit sa ne despartim de restul grupului. Înapoi în Madrid urma sa mearga Peter, Amara, Tyler, Anna, Nick și cu mine. Restul, pe unde ii duce drumul.
În avion totul decurgea normal. Pana acum am zburat cam 2 ore. În timp ce stăteam și ma uitam la norii aceia pufoși, singurul meu gând era la faptul ca cea mai buna prietena a mea, Karina, este de-acum cel mai mare dușman al meu. Nu pot sa cred cum acei varcolaci i-au spălat creierul. Ea nu era asa. Ea ar fi dat toate obstacolele la o parte și m-ar fi ajutat. Nu m-ar fi lăsat balta niciodată și mai presus de orice, nu ar fi dat ordin sa fiu omorata. Se pare ca acea Karina pe care o știam a dispărut de mult timp
Nick:-E totul în ordine?
Eu:-Ah, m-ai și speriat..
Nick:-Scuze
Eu:-Nu-i nimic. Singurul meu gând e...
Nick:-La Aleasa Varcolacilor?
Eu:-Da. Nu pot crede cat de ușor a ales varcolacii în locul meu. Parca eu eram bluza ei preferata iar după ce a primit un dressing întreg, m-a dat la o parte sau m-a aruncat la gunoi. E clar ca nu mai însemn nimic pentru ea
În toată vorbăria mea, câteva lacrimi au început sa iasă și sa mi se prelinga pe obraz. Nick a putut observa asa ca mi-a șters lacrimile cu mana lui
Nick:-Totul va fi bine. Îți promit
În acel moment am vrut sa ii spun un ,,Te iubesc" dar m-am abținut. Am spus sa o luam încet și asta fac
Eu:-Ști, încă arăți caraghios în acel costum. Parca ești Frankenstein
Nick:-Nu e amuzant
Tyler din fata ne-a auzit și nu s-a putut abține
Tyler:-Ba e. Varcolacii aia au avut mult curaj sa te îmbrace atât de caraghios. Nu știu ce e mai amuzant, cum ești îmbrăcat sau cum îți sta costumul
Nick:-Lasa ca vezi tu
Nick a sărit pe Tyler și au cam început sa se poarte ca niște copii de 10 ani. Probabil ca un vampir cu cat e mai bătrân, cu atât e mai imatur
După mica lor ,,bataie", Nick s-a întors
Eu:-Deci, care e faza dintre voi doi?
Nick:-Tyler e cel mai bun prieten al meu. Ne înțelegem ca frații
Eu:-Observ. Nici eu cu frate-meu nu ma comport asa
Nick:-Ai frate?
Eu:-Da. Îl cheamă Luke. Învață la Oxford
Nick:-Am absolvit acolo de vreo 10 ori
Eu:-La Oxford?
Nick:-Uneori e tare plictisitor sa fi nemuritor. Fac și eu ce pot cu veșnicia asta
Eu:-Super. Asta e chiar super
Anna:-Hei, nu vreau sa întrerup dar sa știți ca în 5 ore ajungem.
Eu:-Mersi Anna
Anna pleacă lăsându-mă ,,singura" cu el
Eu:-Ce o sa se întâmple când ajungem?
Nick:-Ce vrei sa spui?
Eu:-Adică rămân în Madrid sau ma pot întoarce acasă?
Nick:-Nu îți pot da un răspuns sigur dar cunoscându-l pe tata, nu cred ca vei putea sa pleci atât de ușor
Eu:-Asta e chiar nasol. Tot ce vreau e sa pot termina clasa a 12-a ca un om normal. Dar nici asta nu e posibil
Nick:-Pai când faci 18 ani?
Eu:-Pe 2 Mai. Atunci Bum. Începe nebunia. De când cu aflarea faptului ca Aleasa Varcolacilor e Karina, parca totul merge super nasol. Zici ca mi-a căzut cerul în cap
Nick:-Nu cred ca e atât de rău
Eu:-Nu? Imaginează-ți dacă Tyler ar deveni cumva hibrid. Cum ai reacționa la gândul ca el trebuie sa moara o dată cu începerea războiului?
Nick:-Selena, calmează-te. Nu te mai enerva
Eu:-Sa ma calmez?! Sa ma calmez?!
În acel moment ochii au început sa mi se irosească și l-am luat de gat pe Nicklaus. În acel moment tot ce am vrut sa fac a fost sa îl sărut. Ciudat nu? Se pare ca asta am și făcut. L-am sărutat.
Amara:-Selena, liniștește-te! Asta nu ești tu! Revinoti!
Se pare ca iar acel instinct a ieșit la iveala. L-am băgat înapoi în cușcă dar asta m-a făcut sa leșin
CITEȘTI
Aleasa Vampirilor
Vampir,,-Îți vine sa crezi ca s-a ajuns aici? -Nu prea. Parca abia ieri ne uitam după băieți și încercam sa ghicim vârstă lor și acum trebuie sa facem asa sacrificii. Esti pregătită? -Da. Totuși nu înțeleg de ce facem asta. Adică avem de ales și totuși n...
