Aleasa Vampirilor

Capitolul 32

Sunt într-un loc foarte ciudat. Adică e întuneric și un singur bec își face simtita prezenta. Cel de deasupra capului meu.

Eu:-Ce se întâmplă? Unde ma aflu?

X:-Stai calma. Totul e bine

Eu:-Cine ești? Unde ești? Ce se întâmplă?

X:-Nu te îngrijora. Nu îți voi face nimic

Eu:-Arata-te!

În fata mea apar eu, doar ca nu-s eu. E chiar ciudat

Eu:-Cine ești?

Cealaltă eu:-Cine crezi?

Eu:-Ești instinctul de Aleasa?

Cealaltă eu:-Poti sa zici și asa.

Eu:-Si ce vrei?

Aleasa:-Vreau sa iti spun cat de important e ca noi sa ne unim

Eu:-Sa facem ce?

Aleasa:-Sti ca e inevitabil. În mai puțin de 5 luni vom deveni una

Eu:-O sa întreb din nou. Ce face?

Aleasa:-Nu vrei sa înțelegi? Eu te pot ajuta sa pui capăt problemelor cu varcolacii

Eu:-Da, omorandu-le!

Aleasa:-Nu putem lasă varcolacii în viata. Ei trebuie sa dispară

Eu:-Fata de vampiri, varcolacii nu omoară oameni ca sa trăiască

Aleasa:-Te-ai întrebat măcar cu ce se hrănesc varcolacii?

Eu:-Nu. Și presupun ca o sa îmi spui

Aleasa:-Varcolacii se hrănesc cu inimi umane în general.

Eu:-Poftim?

Aleasa:-Varcolacii se hrănesc cu inimi umane. Asta înseamnă că ei ucid pentru a trai. Vampirii pot sa se oprească din băutul sângelui. Varcolacii smulg inima din piept și victima moare. Vampirii beau doar cat e necesar și nu trebuie sa omoare victima pentru a trai

Eu:-Deci tu vrei sa spui ca varcolacii omoară persoane?

Aleasa:-Da.

Eu:-Si de ce te-aș crede?

Aleasa:-Bine, nu ma crede. Dacă vrei, îl poți întreba pe Nicklaus. Sigur o sa iti zică adevărul când te trezesti

Eu:-Pai si cum ma trezesc?

Aleasa:-Înainte vreau sa iti mai zic ceva. Sti ca viziunile pe care le ai rămân întipărite în mintea mea nu? De aceea nu în a ta. Dacă vreau, pot sa te fac sa vezi viziunile dar ști care e condiția

Eu:-Sa te accept?

Aleasa:-Da

Eu:-Si de ce crezi ca as face-o? Îți poți păstra viziunile. Chiar nu îmi pasa

Aleasa:-Sti cat de bune îți vor fi aceste viziuni? Eu sunt cea care ii blochează puterea lui Peter de a citi gândurile. Ai nevoie de mine. Dar fie ca tine

Eu:-Nu te accept. Mai am mai puțin de 5 luni în care vreau sa încerc sa fiu normala

Aleasa:-Deci dacă faci 18 ani o sa ma accepți?

Eu:-Nu am spus asta. Probabil ca nu. Tu îmi vei omorî cea mai buna fosta prietena noua dusmana. Acum cum ma trezesc?

Aleasa:-Simplu. Asa (pocnește din degete)
.
.
.
.
Deschid ochii si ma trezesc într-un pat  pe care nu l-am văzut pana acum. Ma simt ciudat acum. Adică am vorbit cu mine dar nu eram eu. Suna tare ciudat chiar și când o spun în gând.