Aleasa Vampirilor

Capitolul 20

Eu:-Dar cat e ceasul?

P:-E 6 dimineata. Ar trebui sa mai dormi

Eu:-Ai dreptate. Sper sa numai visez nimic

P:-Sa speram.

Ma intind inapoi in pat si mos Ene imi face o vizita.

Perspectiva Peter

Selena adoarme din nou. Ceva nu e bine. De ce ar avea ea o viziune de genul asta? Daca e adevarat ce a zis inseamna ca nu mai am mult de trait. Nu inteleg totusi de ce m-ar omori. Am gresit cu ceva? Nu cred. Mai vedem. Ce o sa se intample o sa se intample.

Dupa 4 ore

M-am plictisit in astea 4 ore. Nu ai cu cine sa vorbesti. Nimic. Numai plictiseala. Selena până la urma s-a trezit

S:-Neata

Eu:-Neata, raza de soare

S:-Cum ti-a fost seara?

Eu:-Plictisitoare. Tu ai mai visat vreo viziune?

S:-Ce sa visez? Nu am visat nimic toata noaptea

Eu:-Ba ai visat. Pe Vampirii Supremi

S:-Ba baiatule, esti dus? Nu am visat nimic

Eu:-Ma rog

Selena se ridica si merge la baie. Doamne, fata asta e incredibila. Imi povestise visul si acum cica nu a visat nimic. Eu unul nu o cred dar na.

Perspectiva Selena

Dupa ce ca Peter ma enerveaza acum imi zice ca cica am visat ceva? E dus rău asta. Serios acum. Nu am visat nimic. Dar ma rog. Ma duc in baie, imi fac rutina, imi fac un dus, si ies din baie. Pe pat gasesc un tricou in dungi albastre-albe, cu buburuze pe el, niste blugi cu taieturi si o geaca de blugi. Ma multumeam si cu ceva mai simplu dar mersi oricum. Le-am luat si m-am schimbat in baie. Peter nu era in apartament dar cine ar risca? Eu una nu. Ies din baie schimbata si pe usa intra Peter.

P:-Ce vrei la micul dejun?

Eu:-Clatite cu...

P:-Nutella. Stiu. Hai la masa

Eu:-Mi-ai citit gandurile?

P:-Te cunosc destul de bine incat sa imi dau seama ca iubesti clatitele cu Nutella.

Eu:-Aha

Dupa ce am mancat telefonul incepe sa imi vibreze in semn ca am primit un mesaj. Era de la Luke. In mesaj scria:

,,Surioara, vreau sa ne vedem in 10 minute la cafenea. Trebuie sa vorbim"

Ii arat mesajul lui Peter. El ramane masca si nu stie ce s-a întâmplat. Iesim din apartament, inchuiem si plecam spre locul indicat de Luke.

Am reusit sa ajungem in 10 minute. Luke statea acolo si ne astepta. Cand ne-a vazut s-a ridicat si a venit spre noi

L:-Sel, avem o mica problema. Astazi nu ne putem vedea. Adica azi am un program super incarcat. Profesorii vor ca eu sa pregatesc un fel de discurs pana maine despre Viata la Oxford sau ceva de genul. Imi pare rau. Cred ca ar trebui sa pleci unde mai aveai de mers. Scuze surioara.

Eu:-Dar te pot ajuta.

L:-Nu ai cu ce. Nu ai invatat aici. Scuze dar aici ne luam ramas bun

Eu:-Nu vreau sa plec de langa tine

L:-Nu am de ales. O sa imi lipsesti

Ne luăm ramas bun, imbratisandu-ne, lucru care abia m-a facut sa nu vars nicio lacrima.

Eu:-Te iubesc frate

L:-Si eu surioara. Si eu

Ne oprim si ne indepartam unul de altul. Pana la urma nu am mai rezistat si am izbucnit in plans

P:-Hei, hei. Gata. Nu mai plange. O sa va revedeti curand

Eu:-Nu inte-legi. E ori-bil sa stai de-parte de fra-tele tau(zic printre suspine si lacrimi)

P:-Asteapta puţin aici.

Peter dispare pentru o secundă. Dupa se întoarce cu un pahar cu apa.

P:-Poftim. Bea asta sa te linistesti

Eu:-Mersi

Ţinând cont că nu avem lucruri ne-am dus la maşina luată de Peter şi şi am plecat spre Spania.

P:-Esti mai bine?

Eu:-Asa si asa. Tot afectată dar mai bine. Ma bucur ca tu esti aici cu mine şi nu altcineva.

P:-Aha

Eu:-Cat o sa dureze drumul până în Spania?

P:-Pai cam 18 ore dacă mergem cu masina

Eu:-Si nu putem merge si noi cu avionul?

P:-Vrei tu neapărat cu avionul?

Eu:-Pai iar o sa ma plictisesc stand degeaba si fara sa ma pot misca prea mult in masina 18 ore

P:-Daca domnia ta doreste cu avionul atunci cu avionul mergem.

Peter conduce spre aeroport. Acum nu stiu de ce dar vreau sa ajungem mai repede in Madrid. Nu imi dau seama de ce dar parca ceva din mine vrea asta. O fi instinctul de Aleasa? Habar nu am.

Ne-am dus la aeroport unde Peter a constrans pe cineva pentru 2 bilete spre Madrid. Ne-am dus in avion, acesta decoland spre Madrid