,,-Îți vine sa crezi ca s-a ajuns aici?
-Nu prea. Parca abia ieri ne uitam după băieți și încercam sa ghicim vârstă lor și acum trebuie sa facem asa sacrificii. Esti pregătită?
-Da. Totuși nu înțeleg de ce facem asta. Adică avem de ales și totuși n...
Eu:-Nu prea. Ma rog. Va trebui sa astepte. Avem alte priorități acum
Intram toți în acea încăpere și pot sa îl aud cum geme pe Nicklaus. Îl vad pe o masa îmbrăcat cam caraghios dar el arata super. OMG
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sam:-Nick, ești bine?
Nick:-Tu ce crezi? Sunt îmbrăcat de zici ca sunt Frankenstein, sunt legat de o masa iar legăturile sunt pline de verbina. Normal ca nu sunt bine!
Anna:-Hai sa te scoatem de-aici
Anna zice o incantatie iar acele legături se rup și el cade pe mine. Acum ma simt cam stânjenitoare dar tot pot simți cum ma înroșesc ca racul.
Nick:-Bună
Eu:-B-Buna
Nick:-Eu sunt Nicklaus. Scuză-mă pentru acest moment stânjenitor. După sentimentele pe care le simt acum fata de tine, pot ghici ca tu ești Aleasa mea
Nu spun nimic ci doar dau din cap. Nu am cum sa vorbesc. Tot ce fac este sa ma uit la el. Parca e scos dintr-un vis. Și eu care credeam ca Peter e fermecător. Nicklaus îl depășește cu muuuult.
Sam:-Nu vreau sa va întrerupe dar acum ar trebui sa plecam înainte sa apară varcolacii
Nick:-Da. Asa e
Cu toată puterea lui se ridica apoi îmi oferă o mana de ajutor și ma ridica și pe mine. Ținând cont de ce a pățit pana acum, e incredibil ca are atâta putere.
Andrew:-În regula. Sa mergem
?:- Nu plecați nicăieri. Abia ați ajuns și petrecerea e pe cale sa înceapă
Vocea asta. E atât de cunoscuta. De unde o știu oare? Doamne, sper ca nu e ceea ce cred eu! Ma întorc și o vad pe...
Eu:-Karina..!
Karina:-Chiar credeai ca ii poți păcăli pe varcolacii ăștia cu o falsa tu? Te rog, te cunosc mai bine ca oricine. Știam ca aceea nu ești tu. Plus ca v-am văzut afara.
Eu:-Kare, tu..tu ești Aleasa Varcolacilor?
Karina:-Unica. Fata de tine, eu sunt măcar de partea celor buni. Tu ești cu sugatorii de sânge. Asta vei deveni și tu în mai puțin de 5 luni. Varcolacii nu omoară oameni
Sam:-Nu vreau sa va întrerupe dar i-ai întrebat pe noii tai prieteni cu ce se hrănesc? Sau nu ți-a pasat?
Karina:-Taci naibii
A aruncat cu niște apa probabil cu verbina în el și el a început sa tipe
Karina:-Acum, unde rămăsesem? Oh, da. Sti cum am reacționat când am aflat ca ești aleasa lor? Nu ai idee. Când am aflat ce urmează sa se întâmple peste câteva luni, m-am pus într-un colt și am început sa plâng. Mi-am dat seama totuși ca dacă vrem pace între specii, trebuie sa existe sacrificii
Eu:-Taci, te rog taci
Karina:-Doare adevărul? Ști cum va fi. Nu exista alta varianta. Îmi pare rău dar trebuie sa o fac. Nu am de gând sa te las sa trăiești ca sa omori lumea în viitor.
Din spatele ei apar niște varcolaci cred iar un camera începe sa intre un aer cam ciudat iar toți vampirii cad la pământ.
V1:-Ce facem?
M-am uitat la Karina care avea ochii puțin umezi dar tot a zis
Karina:-Omorati-o!
V2:-Bine
În acel moment mi-am amintit de ce a spus Peter. Trebuie sa folosesc instinctul. Acum, Selena. Acum! Folosește-l
Mi-am închis ochii iar o rafala de vânt a venit din spatele meu dându-mi câteva fire de par în toate direcțile. Am închis ochii și m-am concentrat. Am simțit cum acel instinct pune stăpânire pe mine. Ochii mi s-au făcut roșii și m-am apropiat foarte rapid de acei varcolaci iar în 5 secunde le-am și scos inimile din piept, ei căzând lati. M-am uitat la Karina iar ea se uita îngrozită la mine. În acel moment ochii mi-au revenit la normal și am reluat stăpânirea asupra corpului meu. Am reușit sa controlez acel instinct. Doar pe moment
Karina:-Ce ai făcut? Cum ai făcut-o?
Eu:-Nu e treaba ta. Ne mai vedem.
Ceilalți si-au revenit și le-am făcut semn sa plecam . . . Sam:-Cum ai făcut-o?
Eu:-Nu știu. Se pare ca am reușit sa stăpânesc acel instinct
Mara:-Ma bucur ca acum totul e ok
Zack:-Nu totul
Eu:-Adică? Ce vrei sa spui cu asta?
Zack:-A trecut mai mult de o ora și ceilalți nu au apărut.
Eu:-Haide Peter, unde ești?
Nick își închide ochii
Eu:-Ce faci?
Nick:-II caut. Am puterea de a vedea ce vreau, când vreau, cum vreau de cele mai multe ori ca și cum as fi persoana respectiva. Var prin ochii lor
Eu:- OK
Nick:-Încă se cearta cu varcolacii. Cam au nevoie de ajutor
Eu:-Pai și ce facem?
Nick:-Credeti ca puteți sa mergeti sa ii ajutati?
Toti:-Da
Nick:-Atunci mergeți. Au nevoie de ajutor
Ceilalți au pornit iar când am făcut un pas, Nick m-a prins de mana
Eu:-Ce faci?
Nick:-E prea periculos. Noi stam
Eu:-Faci pe șeful
Nick:-Las-o cum o zici tu
Eu:-Adică?
Nick:-Nimic
Eu:-OK
Nick:-Și... unde locuiești?
Eu:-New York
Nick:-Super. Ador orașul
Eu:-Și eu. Mereu mi-a plăcut sa ma plimb prin oraș dar uneori mi se pare ca e prea mare și ca nici în doua vieți nu voi putea sa îl vad
Nick:-Poate ca nu doua vieți dar o eternitate va fi suficienta
Eu:-Și asta e posibil.
Nu ma puteam uita la el. Parca atunci când îl priveam în ochii sai verzi, vedeam Paradisul.
Nick:-Observ ca îmi eviți privirea.
Eu:-Nu e adevărat.(minciuna)
Nick:-Atunci de ce ești roșie? (Fir-ar)
Eu:-Fără motiv
Nick:-Ști ca știu când cineva minte nu? Iar în acest moment minți mai rău ca Pinocchio
În acel moment am făcut cea mai mare greșeală. M-am uitat la el. În acel moment nu am mai simțit câțiva amărâți de fluturași în stomac, ci mii de roiuri de fluturi. Ma uitam la buzele lui cărnoase și tot ce îmi doream în acel moment entuziasm era sa le sărut. În acel moment se pare ca el mi-a luat-o înainte. M-a sărutat. Un sărut perfect.
E weekend nu? Asa am spus. Am spus ca postez înweekend. Apropo, va mulțumesc pentru cele 21 de mii de vizualizări. Parca nu pot crede ca ,,Aleasa Vampirilor" are atâta succes. Chiar atât de mult va place? Apropo, am o rugăminte la voi. Știți pe cineva disponibil sa facă o coperta frumoasa și rapida pentru carte?
