Capitolul 22
Uram atmosfera asta de monotonie dintre mine si Max. Stateam amandoi pe fotoliu , fata in fata , si priveam in gol. Uneori cred ca universul imi vrea doar raul si nu ma lasa sa fiu si eu fericita o data in viata. Azi sunt fericita si maine totul e distrus. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la Max care isi tinea capul in maini si se gandea. Furia a revenit , ceea ce m-a facut sa ma ridic si sa ii trag o palma. Am inceput sa trag de el si sa ii zic vorbe urate , pe care chiar le merita, iar el doar statea si se uita in jos, stia ca este vinovat. M-am intors cu spatele la el , iar el s-a asezat din nou pe fotoliu. Am inceput sa ma plimb in jurul fotoliului si continuam sa ii zic vorbe urate, dar el nu zicea nimic. Statea acolo de parca ar fi o statuie. M-am saturat sa ma consum atata asa ca am renuntat si am plecat in alta camera unde am inceput sa plang. Uneori il urasc, iar alta data il ador pe idiotul asta, dar in acest moment chiar nu stiu ce simt. Furie? Tristete? Iubire? Sau poate ura? Toate sentimentele erau ca un vartej in capul meu , iar eu incercam sa ma calmez , dar pur si simplu nu puteam.
„ Bella..” se aude vocea ragusita si plina de vinovatie a lui Max
„ Nu am chef..” spun eu stergandu-mi lacrimile
Max a facut cativa pasi inceti spre mine si s-a lasat in jos pentru a putea sa ma priveasca in ochi. Mi-am intors capul si am putut vedea vinovatia in ochii lui. Cand ma uitam in ochii lui, revedeam toata scena care m-a facut sa ajung in halul in care sunt. Din ochi au inceput din nou sa curga lacrimi , iar palma mea a facut contact cu obrazul lui.
„ Bella, intelege ca ..” incearca el sa zica
„ Ce sa inteleg? CE DRACU SA MAI INTELEG? Mereu vi cu aceleasi replici, mai schimba-le. M-am saturat de tine si minciunile tale. Mereu se intampla la fel. Exact la fel. Tu chiar nu gandesti inainte sa actionezi? Esti..ESti un criminal, Max. Asta esti. M-ai omorat in interior si nu ti-a pasat de ce s-ar putea intapla a doua zi. Nu ti-a pasat deloc. „ spun eu stand in fata lui
„ Dar asta a fost o greseala. Cea mai mare greseala, stiu si imi pare rau Bella. Niciodata nu am avut intentia sa te ranesc , dar s-a intamplat”
„ S-A INTAMPLAT? S-a intamplat ca esti un idiot, regret ca te-am cunoscut. Daca nu plecam cu tine , poate ca acum aveam o viata fericita alaturi de familia mea, care acum bine inteles nici nu vor sa mai auda de mine. As fi mers la o facultate si as fi avut multi prieteni, dar nu eu trebuie sa traiesc doar pericole si sa cresc un copil de 5 ani , care nici el nu e fericit. Max, nu o sa-ti spun ca te urasc, pentru ca as minti, dar trebuie sa te schimbi asa cum am facut si eu”
Max s-a intors cu spatele la mine si a iesit din camera , trantind usa in urma lui. Stiam ca el nu suporta ca cineva sa ii zica sa se schimbe, dar era timpul .
M-am asezat in pat si m-am uitat pe geam la cerul cenusiu care descria in totalitate ceea ce simteam acum. Somnul m-a cuprins , iar gandurile rele au disparut lasandu-ma sa adorm linistita.
Dupa un somn lung m-am trezit, dar in casa era aceeasi atmosfera tensionata, dar eu eram mai relaxata si mai calma. Am coborat si l-am vazut pe Max stand pe fotoliu , in intuneric, uitandu-se in gol. M-am apropiat de el si i-am pus mana pe umar, iar el s-a intors imediat. Era surpins sa ma vada atat de calma, ceea ce i-a produs in mic zambet pe fata . M-am asezat langa el si am sarit imediat in bratele lui puternice, iar el doar si-a pus capul pe umarul meu .
Mi-am ridicat capul si m-am uitat in ochii lui, care acum sclipeau ca doua diamante pretioase, si l-am sarutat ca si cand ar fi fost ultima data. Max m-a pus la el in poala si a inceput sa ma mangaie tandru pe spate si sarutandu-ma pe gat. Era cel mai romantic moment de care am avut parte pana acum si sper sa nu fie nici ultimul.
