Provoacă-mă

Capitolul 5

Suntem iarăși la o cafenea, doar că aici e mai gălăgios ca la cealaltă.

Cel care sparge acum liniştea este Daniel
-Ce ziceţi să jucăm Adevăr sau Provocare, zici plictisit.
-Poftim? E o joacă de copii, îi reproşează Justin
-Ai idei mai bune? a spus Robert, să încercăm.
-Deci, Emma, Adevar sau Provocare? Întrebă Robert.
-Îmm...Adevăr,  spune ea nesigură.
-Cu cine ai avut primul sărut? Robert bate unde trebuie, pentru că eu deja râdeam în hohote.
-Cu Lilian, un coleg din generală, spune Emma şi-mi afişează un pumn în umăr.

-Bineee..rândul  lui Daniel. Adevar sau Provocare, Robert continue.
-Adevăr, spune scurt
-Cine-i mai simpatică Emma sau Sofia ?
-Ambele, nu pot compara, spune Daniel şi roşeşte.
-Da, aici ai dreptate, exclamă Robert, Sofia, e rândul tău, alege.
-Provocare, spun eu ferm.
-Ooooooooo, spun toţi în cor.
Robert afişează un chicot scurt şi spune:
-Vezi băiatul ăla la masa 2 ? Sărută-l fără vre-o explicaţie sau cuvânt.
-Poftim ? Râd şi-l privesc, dar el stă serios. Okey, accept spun şi mă ridic.

Merg spre masa 2, am noroc că tipul e singur. Mă uit la el, îi zâmbesc muşcâdu-mi vizibil buza de jos, mă aplec şi-l sărut pentru ceva timp. Spre surprinderea mea, îmi răspunde. Sărutul nostru nu ţine mult, pentru că mă ridic, îl privesc din nou şi plec fără să spun ceva.

Tipul rămâne cu gura căscată şi simt cum mă priveşte, îndepărtându-mă de el.

Era un băiat foarte frumos, avea părul puţin ciufulit şi cei mai frumoşi ochi din lumee, un albastru...ceva între cerul senin şi ocean. Ahh şi zâmbetul, chiar e buuuuun, mai ales la sărutat.

Mă apropii de colegii mei, care mã privesc șocaţi.
-Continuăm? zic eu şi ridic o sprinceană.
-Sofi, m-ai şocat dacă sincer, îmi zice bruneta mea cu ochii holbaţi.
-Ziceam doar că începem o viaţă nouă, deci de ce nu ?. Zâmbesc mulţumită. Oricum nu o să-l mai văd vreodată, adaug eu.
-Defaaaapt, spune Justin, e cel mai popular băiat din liceu, deci probabil o să vă mai vedeți..
-Cee?Robert ești nebun, cum ..? De ce nu mi-ai spus..? Simt că mă înfurii.
-Nu credeam că conteză..dă să mai spună ceva dar l-am întrerupt..
-Perfect, să nu mai crezi dar, mă ridic și plec .

Emma mă oprește brusc, ajungându-mă din urmă.
-Sofi, unde pleci?
-Acasă, spun scurt
-Aşteapta să-mi i-au la revedere şi merg cu tine.
-Bine, grăbeşte-te, îi zic.

Văd cum îi cuprinde pe cei 3 şi mă urmează.
-Off, firaar, ce o să fie acum ?
-Nimic, nu te mai panica, l-ai sărutat doar, începe Emma să mă liniștească.

Ajungem acasă și mă trântesc în pat, eram şi obosită şi supărată.

-Noapte bună Emma, o sarut scurt pe obraz.
-Noapte buna Sofia, o sa fie tot bine...apoi mă trage într-o strânsoare tipice ei.