Provoacă-mă

Capitolul 25

-Bună dimineața, îngeraş.

Vocea lui puţin răguşită mă îndeamnă să-l privesc. Era ciufulit, dar avea acel ceva de care mă îndrăgosteam mai mult cu fiecare răsuflare.

-Bună dimineața, Matei.
-Matei? Nu, nu...nu merge.
-Bună dimineața, iubitule..?
-Aşa mai vii de-acasă, zâmbește  și mă sărută dulce pe obraz.

Chicotesc și mă ridic din pat, până mă impiedic de doua pungi marii.

-Sofia, ești bine?! Se uită speriat la mine.
-Cine naibii' ai pus astea aici? Mă revolt.
-Păi, aș fi vrut să fie o surpriză, dar tu, după cum observ, nu știi să le primești.

Ridic o sprânceană și-i ofer privirea mea specifică gen" mai repetă o dată, că te bat", dar Matei doar zâmbește.

-Ţi-am luat câteva haine, nu știu dacă am ales mărimea corectă..
-CATEVA? Aici sunt 2 pungi extrem de mari.
-Păi mergem pe câteva zile la tatăl tau,nu?
-Tata..oh da.

Aș  fi preferat să uite, dar cum? Răsuflu adânc și mă pregătesc moral de plecare.

Nu reușesc să-mi termin gândurile că îmi sună telefonul.

***********************************
Matei povesteşte...

Mă întorc spre noptieră să-i dau telefonul, fiind eu mai aproape, dar când îi iau în mână, nervii mei început să  sară din fix.
"Cel mai drag" o apelează.
Cel mai drag?!!

-Sofia ! Ţip înnervat la culme numai în 5 secunde.

Ea nu-mi atrage atenţia și îşi trage telefonul din pumnul meu.

"-Bună..
-.....
-Da, mult mai bine.
-...
-Bine, desigur, la cât ziceai..?
-...
-Bine, te iubesc.."

-Iubeşti? Ţip cât de tare pot, dar ea doar se joacă cu mine, pentru că mă privește amuzată și continuie conversația.

"-Da, tată. Am o surpriză pentru tine, nu o să fiu singură.
-....
- Da, este cineva foarte special.
-....
-... bine, bine, la 18:20 o să fim acolo."

Un zâmbet ușurat îmi apare pe față când văd că închide, dar simt deja că o să fiu luat peste picior.

-Ce ziceai tu acolo? Mă privește amuzată.
- Ăăăm.. să știi că...ăăă... la cât trebuie să ne vedem cu tatăl tău? Încerc să schimb cumva tema, dar..
-No, noo... flutură din mâini, apoi continuă. Nici să nu încerci.
-Bine, scuze, dar nu sunt eu genul de persoană care te-ar împărţi, am crezut că..
-Niciodată.
-Te iubesc.
-Și eu te iubesc, cel mai drag 2. Îmi zâmbește larg și mă cuprinde.
-Cu "2" nu prea merge în context, aș prefera 1, defapt nu, aș prefera " Unicul cel mai drag", dar pentru că e tatăl tău, o să mă abţin și pe locul 2.

Sofia mă privește și începe a râde.
-Te comporți ca un copil.
-Copilul acesta vrea iubit.
-Copilul acesta trebuie să se pregătească și să fie un bărbat în toată firea, dacă vrea ca "Cel mai drag"  să-l accepte.
-Bine punctat, dar mai avem timp, ce zici să stăm puțin în pat?

  Nu are timp să-mi răspundă, pentru că ușa se deschide și intră nebuna  cu frate-meu.

-Bună dimineața....strigă de zici că-i i au foc plămânii'
-Ieşi nebuno din camera mea.. ! Mă revolt, dar fără succes.
Emma doar aşezându-se între mine și Sofia.

-Scuze, Matei, am încercat s-o opresc, se apără Alex ridicând mâinile.

Îmi dau ochii peste cap și răsuflă zgomotos.
-Ce vrei, EMMA? Îi rostesc numele cu așa un subînţeles..
-Nu cu tine vreau să vorbesc, om cu deficiență mentală.