Provoacă-mă

Capitolul 18

Matei povesteşte...

Ajungem la hotel şi ne îndreptăm fiecare spre camera lui, nu înainte de a ne ura un noapte bună.

Ajung în faţa uşii şi ezit câteva clipe.
Nu aş fi putut crede că o să pot trăi cu ea într-o cameră fără să mă îngroape. Zilele petrecute cu Sofia, au fost mult mai frumoase ca cu oricare altă fată. Glumim, mâncăm împreună, privim filme, dar dormim aparte. Ea pe dormitorul mare şi pufos, iar eu jos la podea. Mda, asta a fost condiţia ei şi ciudat, dar am acceptat-o.

În fine, deschid uşa şi păşesc în camera noastră, dar e linişte, prea linişte. Îmi strig "iubita", dar nu vine nimic ca răspuns. Probabil e cu Emma în camera lor, de aceea mă îndrept spre uşă ca să o aduc aici să mâncăm.

Deschid uşa şi-l găsesc pe Alex în prag.
-Hei Matei, fetele sunt aici? Mă întrebă cu un zâmbet pe faţă.
-Nu, credeam că la voi sunt, zic şi-i pică dispoziţia.
-Unde ar putea fi e aproape 23'00.
-Hai să mergem la recepţie poate le-au văzut sau poate sunt la restaurant.

Urcăm în lift şi coborâm la primul etaj. Apoi ne îndreptăm spre recepţie, unde o domnişoară destul de frumoasă îmi zâmbea când observă că vin spre ea.

-Bună seara, cu ce v-aş putea ajuta, spune ea politicos.
Observ hârtia care îi era agăţată de piept, unde scria "Erica M", probabil numele ei.

-Domnişoara Erica, puteţi vă rog să ne spuneţi dacă aţi observat două domnişoare brunete, cam la aceeaşi înălţime ieşind din hotel?
-Îmi cer scuze, cum vă numiţi?
-Matei şi Alex, arăt cu mâna spre fratele meu.
-Păi atunci, asta este pentru voi.

Scoate de sub masa ei un plic şi mi-l înmânează fericită.
-Mulţumesc, zic scurt şi plec spre fratele meu.

Deschid plicul şi găsesc un bilet, unde scria "Aţi pierdut pe cineva? Fetele vor fi bine atâta timp cât voi mâine nu semnaţi contractul pentru firmă. Cu drag, al vostru prieten ...James"

-Cum dracu le-au luat, pufăi eu nervos.
-Dă-l naibii de contract unde e Emma şi Sofia? Dacă li se întâmplă ceva?

-Aflăm acum, zic şi mă îndrept spre recepţie din nou.
-Erica, mă mai ajuţi cu ceva, te rog? Zâmbesc dulce şi ea aprobă din cap. Perfect, îmi spui te rog în ce cameră stă James Stevenson, e prietenul nostru şi aş vrea să-l vizităm.

Ea caută într-un registru apoi spune
-Camera 210, etajul 4.
-Mulţumesc mi-ai fost de mare ajutor.

Îl iau pe Alex şi urcăm iar în lift, acum la etajul 4. Caut rapid  camera 210 şi bat la uşă, dar cum mă şi aşteptam, închis.

-Dă-te la o parte, sparg uşa.
-Stai " puternicule" că o să-ţi fracturezi ceva, rezolvăm altfel, îmi liniştesc fratele.

Ieşim afară şi urcăm pe scara de urgenţe,  sărind apoi pe balconul camerei lui. Intrăm încet şi pentru  că nu este nici un zgomot pe aici, aprind lumina.

Atât noi, cât şi fetele tresărim când ne vedem unii pe alţii. Ele zăceau legate într-un colţ al camerei, speriate şi cu lacrimi la ochii.

-Jur că-i sparg capul când îl văd, rostesc cu atâta ură în timp ce le dezlegam.
Alex o ia în braţe pe Emma şi o linişteşte mângâind-o.
Iar eu, exact când am dezlegat-o pe Sofia şi aşteptând aceeiaşi reacţie, primesc însă o palmă destul de durerosă, care a făcut contact cu obrazul meu.

-Auu, asta pentru ce a fost? Spun în timp ce-mi ating locul dureros.
-Pentru ce? Pentru ce? ţipă ea la mine, e doar vina ta. Ţi-a trebuit să te i-ai cu acela, vezi în ce hal ne-a adus? Legate.
-Scuze, Sofia, te rog, nu ţi-aş face vre-un rău vreodată.
-Matei, mâine. Mâine - ultima zi când o să mă mai vezi lângă tine, mi-a ajuns.

Deschide uşa şi iese, deşi mai avea lacrimi în ochi.
-Emma, ce s-a întâmplat? V-a făcut ceva? Îşi întreabă Alex iubita, foarte îngrijorat.
-Probabil ne-a turnat ceva în băutură de la restaurant, pentru că după asta ne-am trezit aici legate.
-A zis ceva? Intervin şi eu.
-Doar.. "Dacă o să fiţi fetiţe bravo, o să ieşiţi cu viaţă de aici, dacă nu.. iubiţei voştrii vor rămâne fără prinţese".
-Îl omor,ţip şi mă  îndrept spre camera noastră să văd dacă Sofia e înregulă. În urmă îi observ şi pe alde Alex cum întră în camera lor, acum voi fi sigur şi de siguranţa lor.

-Sofia? O caut prin întunericul camerei, dar nu-mi vorbeşte.
Abia peste câteva minute am observat-o la geam, în lumina lunii.

Mă apropii de ea şi-i privesc faţa, ochii ei căprui, erau plânşi şi disperaţi.
Fără să mai spun ceva, o trag într-o îmbrăţişare strânsă, iar ea nu protestează.
-Sofia iartă-mă, nu aveam de unde şti că se va apropia de voi, astfel nu te mai lăsam singură, șoptesc eu.
-Ştiu că nu e vina ta, dar eram speriată,îmi spune încă cu capul lipit de pieptul meu.

Îi ridic uşor bărbia şi o sărut pe frunte.
-Azi nu dormi la podea, vreau să stai alături de mine, după toate ce s-au întâplat.
Aprob uşor din cap şi ne îndreptăm spre pat. Ea se pune cu spatele la mine, iar eu o cuprind de talie, trăgând-o mai aproape. O sărut pe umăr, iar ea tremură uşor sub atingerea mea.
Simt cum mii de fiori trec peste mine. Mă îndragostesc oare? Nu, nu e posibil, deşi ochii ei, buzele ei..corpul ei mă înnebunesc din ce în ce mai mult.
Scutur uşor din cap pentru a alunga gândurile şi adorm alături de ea, simţindu-i mirosul şi parfumul ei specific în braţele mele.