Provoacă-mă

Capitolul 19

Sofia povesteşte..

Câteva raze de soare se trecoară printre draperiile camerei, invadând toată încăperea. Îmi aduc mâinile la față și mă ridic ușor. Alături doarme un Matei dulce şi ciufulit.

Mă ridic ușor de pe pat și mă îndrept spre baie, îmi fac rutina zilnică și mă întorc înapoi în cameră. Doar că...acum eram singură.

  Un miros puternic de cafea mă conduce spre bucătărie, unde surprinsă îl gătesc pe Matei preparând ceva.

-Hey, bună dimineața.
Tresare ușor, probabil nu se aștepta să vin acum, se întoarce  și mă privește fericit.
-Bună, cum ai dormit..?
-Bine..
-Uite, mă întrerupe el, îmi pare nespus de rău pentru ieri, dacă nu o să vrei să mergi azi cu mine, înţeleg, o merit și nimic nu o să-mi...
-Hey e în regulă, nu a fost vina ta... în totalitate, râd eu, şi da, o să merg cu tine.
-Mulțumesc  Sofia, ești cea mai bună.
-Știam asta, zâmbesc șmecher, iar el mă trage într-o îmbrăţişare strânsă.

Ne desprindem şi savurăm amândoi cafeaua în linişte. Cu fiecare înghiţitură simt că dimineaţa se transformă într-una foarte bună.

Câteva bătăi la ușa și Matei se ridică de la masă să vadă cine e. Peste câteva minute vine cu  Alex și  Emma pe urmele lui.

Îi zâmbesc prietenilor, iar Emma îmi sare în brațe.
-Ești bine, Sofia? Mă privește îngrijorată.
-Da, tu cum ești?
-Mai bine. Și deci, nu o să mergi?
Privesc spre Alex, care mă privea întrebător, apoi la Emma, care practic mă implora să nu o las azi singură.
-O să merg.

Îl observ pe Matei cum zâmbeşte, apoi devine din nou serios.
-Alex, ai sunat?
-Da, vin în maxim 30 minute.
-Cine să vină? întrebăm noi.
-Puteţi să le spuneţi "prieteni" care vor avea grijă să fie totul bine, pentru că până la ora 6 suntem la şedinţă, nu o să putem sta cu voi, iar după ziua de ieri singure nu vă lăsăm.
-Dar nu suntem mici, protestez eu.
-Nu, sigur că nu, de ieri foarte mult ați crescut, ironizează Matei.
-Fetelor o să vină doi angajaţi de-ai noștri să stea cu voi până la ora 6,  după o să fim noi cu voi saaau...
-Sau ce?
-Sau mergeți cu noi la ședință.
-Poftim? Categoric nu, ţipă Emma, am să fac încă câteva cumpărături pentru diseară. Nu pot pierde timpul pe adunările voastre.

Râdem toţi de reacţia Emmei, apoi cădem de acord cu aşa zisele "dădaci" cu condiţia că ăia vor merge oriunde v-om vrea noi.

Băieții au mers să se îmbrace în timp ce noi plănuiam ziua de azi.
În mai puțin de 30 minute ei erau gata, dar au stat cu noi până ce n-au venit "gărzile".

Am făcut cunoștință cu Ryan și Aaron, apoi le-am spus că mergem la cumpărături. Da, ştim că avem amândouă rochii și pantofi, problema e că n-avem accesorii.

Bărbații ne-au dus cu maşina la cel mai apropiat mall, unde stăteau mereu lângă noi.
Nu, nu erau îmbrăcați la costum, ci obișnuit, maiouri și blugi.
Aaron era mai mult pe lângă Emma și Ryan pe lângă mine.
"Fiecare trebuie supravegheată aparte" cum a ordonat Matei.

-Sofia, priveşte la asta. Îmi arată  o rochie lungă de pe un manechen.
-E perfectă, continue ea, e atât de frumoasă.
-Da, întradevăr.

O rochie deosebit de frumoasă, un alb imaculat se reflecta pe materialul ei, atât de plăcut. Iar partea de sus, imprimată cu pietricele, lângă un decolteu. Totul bine asortat cu o curea aurie.

-Probează-o, o îndemn eu văzând-o cum aproape saliva la frumusețea asta de rochie.
-Vin imediat.

Aprob ușor din cap și o aștept  în timp ce ea se îmbrăca.
Peste ceva timp iese din cabina de probă, iar eu îmi pierd replica.
-Hai zi ceva, ridic capul și văd cum aşteaptă parerea mea.
-Ești superbă, ce pot să adaug..
-Da și mie-mi place, păcat că e prea scumpă, apleacă capul în jos, iar o tristeţe îi acoperă chipul.
-Lasă, rochia cealaltă aleasă de tine tot e foarte frumoasă, încerc să o încurajez eu.
-Bine, aşteaptă puțin să  mă schimb și ne continuăm cumpărăturile.

-Domnișoară Sofia, ne-a telefonat domnul Matei, a zis să vă anunț că ei sunt la hotel deja și vă asteaptă.
-Transmite-i că în 15 minute terminăm cumpărăturile.
-Bine, domnișoară.

-S-a întâmplat ceva? Mă întreabă Emma care a ieșit din magazinul cu rochii.
-Da, băieții sunt acasă și avem timp doar de magazinul de bijuterii. Să ne grăbim.

După 3 ore...

Am terminat cu succes cumpărăturile, am mers acasă, unde am început să ne pregătim. Emma a avut cea mai frumoasă surpriză din partea lui Alex, care i-a cumpărat rochia probată.
Îi dăduse "bonelor" bani în plus, în caz că ne va placea ceva, asta fiind scuzele pentru acea răpirea.

Ea, desigur, radia de fericire și cred că mai nu l-a înghițit printre săruturile oferite.

Acum suntem la aşa zis-ul bal sau întâlnire sau ce-o fi asta. Astăzi e ultima zi, iar mâine o să fim acasă, unde trebuia să iau urgent lecții de conducere.

Matei povesteşte...

Când am văzut că matahalele ce le-am angajat să aibă grijă de fete au venit doar cu rochia Emmei, vroiam să-le tai capul.
Okey, Alex i-a oferit o rochie frumoasă drept scuze, dar eu? Chiar nu i-au putut lua ceva? Nu cred că nu a pus ochiul  nimic, ăştea doar nu au observat.

În fine, o să mă gândesc eu la ceva, totuși merită, doar pentru  faptul că e aici și pentru că încă sunt viu, după ce au fost răpite.

Seara asta trebuie să fie perfectă, dacă mâine  vreau ca firma să fie okey și să ne extindem cât mai mult. Cât despre James.. nu l-am văzut și bine pentru el, altfel îl făceam praf în următoarele 5 minute.

Mă ridic de la masă și mă îndrept spre baie, când... cine-i asta?!

-Amanda? Privesc urât la fata ce acum stătea în faţa mea. Ce cauți aici, ţi-am zis noi nu mai avem ni....

-Iubito, sunt întrerupt de către... James?! Ochii mei se fac mari și rămân uimit când se apropie și o trage de talie spre el, apoi o sărută pe gât.