Provoacă-mă

Capitolul 21

Au trecut 4 zile, de la ultima mea vizită la liceu, pentru că... am răcit.
Febră, ochi înlăcrimaţi, dureri și mofturi, da, da... mofturi. Asta este unul din cele mai groaznice lucruri când răcesc. Noroc de Emma, care mă susţine și desigur mă suportă.

-Sofia, am ajuns acasă, cum te mai simți? Mă sărută pe frunte și se așează pe marginea patului.
-Nu chiar bine. Ce mai nou pe la liceu? Și da, nu te-am mai întrebat, unde e Alex, nu a venit pe aici zilele astea.
-La liceu nu e nimic deosebit, iar cât despre Alex e plecat la nu știu ce conferință legat de firmă, ar trebui să  vie mâine.
-Aa, bine atunci, zâmbesc și încep o altă rundă de strănuturi.
-Vin imediat, mă duc acum să-ţi fac un ceai fierbinte.

Îi mai mulțumesc o dată Emmei și rămân iarăși singură în cameră. Peste câteva minute, un sunet destul de cunoscut mie, umple toată camera. După ce am sesizat că e telefonul meu, m-am întins până la noptieră ca să răspund.

-Da..?
-Hey, ce faci Sofia?
-Hey, păi.. mă relaxez, zic pe jumatate de voce din cauza febrei.
-Stai puțin, ce e? Te simți bine?
-Am răcit, am febră și nu sunt chiar în formă..
-Nu mai zi nimic, voi fi la tine în 30 minute, sunt deja în taxi de la aeroport.
-Bine, Alex e cu tine? Emma zicea că veniți mâine.
-Da, dar nu-i zi nimic, îi va face o surpriză. Tu stai în pat, noi ajungem imediat.
-Bine, Matei.

Închid tefonul și timp de 2 minute privesc plictisită tavanul..
Ochii mei obosiți au adormit, iar din acel moment eram într-o altă lume.
Febra asta nu-mi făcea bine deloc.

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

Nu știu cât exact am dormit, dar  simt că acum sunt mai bine. Mă întorc spre dreapta, pentru că simt o răsuflare caldă, necunoscută. Fac ochii mari, când îl observ pe Matei cum dormea dulce ţinându-mă de mână.

Îl privesc și nu înteleg ce caută aici? Zicea că venea de la aeroport și.. nu-mi amintesc. Probabil a ajuns acum câteva minute și a adormit din cauza oboselei.

Aș fi vrut să-l trezesc, dar era prea dulce, de aceea l-am lăsat să doarmă, eu strecurându-mi mâna din a lui.
Mă duc la bucătărie, iar acolo o găsesc pe Emma gătind ceva.

-Hey ce faci? Când au ajus băieții?
-Vaai, cine s-a trezit, cum te simți draga mea? Iar băieții au ajuns ieri, dar tu doremeai atât de strâns și n-am vrut să te trezim.
-Ieri? Fac ochii mari, iar ea începe să râdă.
-Da, Sofi, ieri. E 11:36 dimineața.
-Bine, Alex unde e?
-A plecat să-și facă bagajul, iar eu îți pregătesc mâncarea ca să ai pentru urmatoarele 3 zile.

Mă îndeamnă să-i miros mâncarea preparată. Mă apropii și un val plăcut mi-a invadat nările. Mi-a pregătit bucatele preferate, cât de drăguț.

-Stai puțin, zic când revin la realitate, pentru urmatoarele 3 zile? Tu unde pleci?
-Alex insistă să facă cunoștință cu tata, mergem acasă pentru 3 zile.
-Iar eu...
-Iar tu rămâi cu Matei acasă.
-Cred că glumești, râd, dar mă opresc când văd că e serioasă.
-Deși te simți mai bine, răceală nu a dispărut complet, iar Matei va fi aici să aibă grijă de tine..
-Dar....
-Nici un dar.

Ii afișez o privire supărată și nu mai comentez. Atâta timp cât e legat de sănătatea mea, Emma nu e de convins cu nimic.

-Și da, Alex vine în 30 minute, deci curând plec. Ți-ai băut pastilele?
-Da, mint eu.
-Ba nu, acum dute și le bea.

Îmi dau ochii peste cap și mă întorc în cameră să-mi iau pastilele. Serios, se comportă de parcă aș avea 9 ani.
Întru în cameră și observ că Matei e trezit și se pregatea să iasă.

-Pe unde umblii ar trebui să stai în pat, îmi zice el .
-Mă simt mai bine..
-Ai febră?

Nu, am vrut să zic, dar  Matei m-a tras spre el și și-a lipit buzele de fruntea mea, ca să vadă dacă sunt fierbinte.

-Ești mai bine, dar oricum îți recomand să stai în pat. Ți-a zis Emma de..
-Da, îl întrerup. Dar nu e nevoie să stai cu mine.
-Nu te las singură nici mort, zâmbește și mă cuprinde de talie.

-Hai să bem câte un ceai.
-Îmi iau pastilele și vin imediat. Tu dute, Emma e în bucătărie.

După 2 ore...

-Sofia, mâncarea e în bucătărie, încă caldă. Să mănânci și să-ți ia-i medicamentele. Deci noi venim peste 3 zile, în caz de ceva mă suni. Matei, dacă păţeşte ceva, te tai, da ?

-Bine, mami. Ironizez și o sărut pe obraz. Drum bun,vouă.

-Mateei..
-Da, doamna' înţeles. Ridică mâna la tâmplă ca la armată și stă drept ca soldatul, apoi începe singur a râde de reacția sa.

După ce i-am condus la mașină, ne-am întors în apartament.
-Şi ....i-a zi, te-a mai sunat Christian ăla?
-Nuu.. râd și-i dau un pumn în umăr. De ce?
-Nimic, întrebam și eu. Deci ne uităm la un film?
-De ce nu?

Pornește o comedie, dar nu trece nici 20 minute, că mă sună telefonul.
-Da..
-Bună Sofia, sunt eu Christan, sper că nu m-ai uitat.
-Da, desigur, bună Christian, zic și observ cum Matei  scârţie din dinţi.
-Ieși la o primblare? Încă nu m-am revanşat, deci.. dacă..
-Defapt am avut zilele astea febră și nu prea vreau să ies din casă.
-Atunci nu te las așa. Cumpăr fructe și te vizitez, trimite-mi adresa prin mesaj.
-Bine, te aștept, spun și îi inchid.

Nu reușesc să dau telefonul de la ureche căci Matei mă ia la întrebări.
-Ăla vine aici? Pentru ce? Ce să caute? Ce a a vrut?
-Nu știu,Matei, ce ai? A zis că vine să vadă cum sunt, nu puteam să-i zic să plece, nu?
-Mă rog, își dă ochii  peste cap și continuie să privească filmul, în timp ce eu îi scriam adresa lui Christian.

Peste 40 minute, bate cineva la ușa, iar eu mă grăbesc să deschid.
-Bună, îmi zâmbește, iar eu îl invit înăuntru.
-Heey.
-Astea sunt pentru tine, ca să te faci bine și ca scuze pentru... știi tu, îmi întinde o pungă cu fructe exotice și un tort din ciocolată.
-Mulțumesc, întră în living, fac câte o cafea și vin și eu imediat.

Mă duc în bucătărie, tai tortul și-l pun pe o farfurie. Prepar cafeaua și mă duc la băieți.

Mă așez lângă ei, iar Christin începe a vorbi.
-Deci, să facem cunoștință. Sunt Christian Mender, am 21 ani și sunt singuur, glumește și afișează un zâmbet larg.
-Bun, spune Matei răutăcios. Eu sunt Matei Edelman, am 20 ani și am iubită... ea, arată cu degetul spre mine.
Mă trage spre el și mă sărută pe obraz apăsat, iar eu mă blochez.

-Aaa, deci sunteți împreună? Întreabă Christian.

Am vrut să zic că nu, că a a fost o glumă, dar Matei mi-a luat-o iarăși înainte.

-Da, zice tare și respicat.
-Arătați foarte bine împreună, zâmbește sincer și ne complementează. Defapt când v-am văzut atunci la cinematograf mi-am dat seama că sunteți împreună.

-Mulțumim, spune tot răutăcios.
Suntem foaaarte fericiți împreună, da iubit-o ?
-Da, zâmbesc fals.

Băiatu' asta va avea să-mi dea muuuulte explicații.

«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»«»

Acest capitol, ţi-l dedic ţie delta78963.
Mulţumesc pentru aprecieri, sfaturi și pentru simplu  fapt că-mi lecturezi cartea regulat.

De asemenea mulţumesc şi celorlalţi cititori, deşi nu sunteţi mulţi, vă sunt profund recunoscătoare  fiecărui în parte.