Provoacă-mă

Capitolul 3

Am ajuns la o cafenea din apropiere cu cei 3 băieţi.
După cum am înţeles ei sunt Justin, Robert şi Daniel.

Daniel e un tip drăguț, dar timid. Tot drumul a tăcut, deși prietenii lui vorbeau.... mda..prea mult.

Robert, păr creț, ochi căprui, zâmbet larg și e foarte foarte activ într-o conversație.

Justin. Doamne băiatul ăsta mai tace vreodată?  La câte întrebări i-a dat Emmei, o cunoaște mai bine ca mine.
Nu, glumesc. Nimeni nu o cunoaște mai bine ca mine.

Ne-am aşezat la o masă, iar Emma era cea mai fericită, pentru că băieţii chiar îi păreau înteresanţi.

-Deci, Sofia, câţi ani ai? mă întreabă Robert văzând că nu prea mă implic
-18, răspund sec.
-De ce eşti atât de tristă? Se interesează el.

Am vrut să răspund iar simplu, fară să întru în vre-o conversaţie, dar mi-am amintit că cică vreau să mă schimb şi am hotărât să încep a  vorbi.

-Nu, nu sunt, m-au prins nişte gânduri şi...
-Înţeleg, încă nu te-ai acomodat şi îţi e dor de casă, dar promit că o să-ţi placă aici, îmi zâmbeşte dulce Robert şi se ridică pentru a-şi mai lua o cafea.

După încă ceva timp de discuţie, după ce colegii noştrii ne-au mai povestit de liceu, Emma a intervenit.

-Băieţi, scuzaţi-ne, dar avem de despachetat încă şi să ne pregătim pentru ore. Mulţumim încă o dată, ne vedem mâine. Chiar ar trebui să plecăm.

Câteva îmbrăţişări şi am ieşit din cafenea. Eram deja pe drum spre casă, când bruneta a hotărât să rupă tacerea.

-Şi cum ți se par băieții?
-Sunt okey, drăguți, iar cel mai important prietenoși, deci o să găsim limbă comună cu ei.
-Da, așa cred și eu, acum că am ajuns hai sa facem despachetările şi să bem un ceai fierbinte.
-Sună bine, fac un duș și vin imediat, o pup pe obraz si mă îndrept spre baie, dar un sunet îmi atrage atenția.

Telefonul meu.

-Da tată, spun sec, încă supărată.
-Așa tare te-ai supărat de nici nu mă suni? se amuză.
-Probabil, răspund la fel de sec.
-O să treacă, acum zi-mi cum apartamentul ?
-Încă nu l-am explorat, acum o să încep, răspund eu.
-Bine, ai grijă de tine și fii atentă. Îmi spune aşa calm, de parcă nu el m-a trimis aici, fară acordul meu.
-De fapt, tată, vreau să te rog ceva. Împrumută-mi mașina ta pentru ceva timp, până mă acomodez cu drumul spre liceu şi explorez puţin oraşul.
-Bine draga mea, trimit maşina mâine cu un şofer.
-Muţumesc, zâmbesc şi închid apelul.

Tata e un avocat foarte renumit, acolo de unde vin eu. Niciodată nu am avut probleme cu banii. Avem destui, pentru a-mi împlini toate poftele și cu toate astea, nu sunt o răsfățată îngânfatâ.
După ce a murit mama, el s-a schimbat. Pe acasă trece mai rar și de la 13 ani, de când nu mai era ea, am învăţat să-mi port de grijă singură, deși nu eram...singură.  A iubit-o mult. Poate prea mult.

L-as toata gândurile desparte și mă îndrept spre baie.
Am făcut un duş, iar când m-am pornit spre bucătărie bruneta şi ceaiul fierbinte mă aşteptau deja.

-Propun să analizăm apartamentul și să despachetăm, ne pregătim pentru ore şi facem planuri pe mâine, spune Emma afişând un zâmbet.
-De acord, hai să vedem camerele, propun eu şi mă ridic.

Deşi aveam ceva ore în oraşul ăsta, în apartament am fost doar 10 minute, dimineață ca să lăsăm bagajele înainte de liceu şi acum cât am făcut un duş.
Am hotărât să mergem abia seara prin camerele noastre, pentru a analiza calm fiecare detaliu.

-În faţa noastră se află 2 uşi albe, din lemn, care şi acui va fi? spune ea, aşteptându-mi reacţia.
-Hai aşa, propun eu, dreapta a mea, stânga a ta, ce va fi, va fi.
-Bine, Sofia, hai să mergem în stânga atunci, spune Emma şi înaintăm spre camera ei.

Când uşa se deschide, gurile noastre fac faimosul "O" şi stăm ceva timp nemişcate.

-Sofia, am nimerit-o bine, e perfectă pentru mine, exclamă prietena mea radiind de fericire şi analizând culorile şi pernele decorative de pe pat.

-Emma caaaalm, hai să o văd şi pe a mea.
Mă apropii de uşă şi cu câteva emoţii o deschid.

-Oficial, avem cele mai bune camere din lume, mă uit la Emma şi râd cu poftă.
-Da, au avut grijă ai noştrii să fim fericite aici, spune ea şi iese din camera mea, îndreptâdu-se spre a ei.

După 2 ore de despachetare, am hotărât să ne culcăm, pentru că mâine ne va aştepta o zi grea.
---------------------------------------