Provoacă-mă

Capitolul 26

  Alex povesteşte..

I-am lăsat pe hulubaşi să plece, dar asta nu m-a încălzit cu nimic. Inima încă îmi bate tare și nu reușesc să-mi stăpânesc emoţiile.

   Totuși fac cunoștință cu viitoru socru și asta acum vorbesc destul de serios.
M-am gândit mult și vreau. Vreau s-o fac soţia mea și asta-i tot.
  M-am îndrăgostit încă de când am cunoscut-o atunci vara, da eram copii, defapt încă suntem, dar sentimentele sunt mai puternice și asta nu o ascund.

     Emma este o persoană deosebita, are un caracter puternic, dar nimeni nu știe cât de finuţă și gingașă poate fi uneori.

   -Alex, mă ajuţi ?
Emma mă strigă din camera, iar eu mă grăbesc spre ea.
-Da, scumpo, ce e?
-Ajută-mă cu rochia asta.

O privesc și fac întocmai. Mă apropii de spatele ei și o ajut să-şi închidă rochia.

  Reflexia ei este perfectă în oglinda asta, care-mi permite s-o analizez total. Îi dau părul peste umărul drept și atent o sărut pe gând, ea formând un zâmbet timid.
  -Arăţi minunat, știi?
  -Şi tu..

Zâmbetul ei....mă înnebuneşte.

  Soneria se aude, semn că a venit taică-su.

-Merg să deschid.
Își aranjează părul la loc, mângâind locul unde am sărutat-o.

O voce necunoscută îi rosteşte numele, apoi câteva apropouri despre cât de mult a crescut.

   În mai puțin de 3 minute în camera apare un bărbat înalt cu o scurtă barbă. Era îmbrăcat într-un costum clasic, care-l facea foarte serios și impunător.

-Bună ziua, domnule Smith, mă numesc..
-Alexandru, da, te cunosc. Fiica mea mi-a vorbit despre tine. Nu știu cum ai reușit să-i suceşti minţile, dar te rog doar să-i porți de grijă.
-Așa o să fac, domnule.

   Domnul Smith este un om foarte bun, 2 ore de discuție și-au făcut efectul. Nu știu de ce, dar chiar m-a impresionat prin felul lui de a fi.

-Emma, draga tatei, poți te rog să-mi faci o cafea ?

  Emma aprobă și pleacă în bucătărie, lăsându-mă singur cu el.

-Domnul Smith..
-Alexandru, te rog, spune-mi Dumitru, doar nu suntem străini.
-Bine, Dumitru. Vreau să te întreb ceva și aștept o aprobare.
-Despre ce merge vorba? Mă privește destul de straniu și pe neînțeles.
-Vreau să vă cer mână fiicii dumneavoastră. Știu că m-aţi rugat să trecem la "Tu" dar cred că acum ar merge un astfel de adresare.

-Te-ai gândit bine? Eşti sigur? Pentru că dacă o s-o răneşti..
-Niciodată. Îl opresc.
-Atunci acordul meu îl ai.
-Mulțumesc, mulțumesc mult. Mă apropii și dau mână cu el.

-Tată, poftim..cafeaua ta.... Alex unde pleci? Se uită nedumerită la mine, iar eu mă blochez.

-Merge să-mi aducă ceva, l-am rugat eu. Dumitru mă ia prin surprindere, dar eu aprob rapid.
-Ămm...bine. Emma zâmbește forţat, iar eu mă grăbesc să ies.

Emma povesteşte..

    Alex se comportă  ciudat și am impresia că nu a mers cunoștința cu tata, iar asta mă sperie.
  Vreau ca cei mai dragi oameni ai mei să fie împacaţi sufleteşte, nu să întâlnesc greutăți în alegeri.

-Tată, totul e în regulă?
-Da, draga mea, de ce n-aş fi?
- Cum ţi s-a părut Alex?
-Este un băiat foarte bravo, draga mea.  Mi-a plăcut, este sincer, inteligent și se vede că s-a îndrăgostit rău în tine.

   Cuvintele tatei mă fac să fiu fericită. Poate am greșit și ei totuși s-au plăcut?

Brusc, lumina se stinge, iar eu mă parchez.
-Tată....Tată...
-Sunt aici, vino.
-Ce s-a întâmplat? Vocea îmi tremură.
-Nu știu, poate s-a luat curentul, hai să vedem unde e Alexandru.

Tata mă ia de mână, iar eu îl conduc spre camera băieților.
-Alex, unde ești?
În schimb primesc liniște și asta mă sperie mai mult.

-Aleeex !!
-Sunt aici. Vocea lui vine din sufragerie.

Îmi i-au tatăl de mână și pornim spre zgomot, dar prin sticla uşii observ câteva lumini slabe. Ne apropiem mai mult și deschid ușa.

  Tata mă lasă, iar eu îmi duc imediat mâinile la gură.
Alex a aprins multe lumânări decorative, pe masă era așezat o sticla de șampanie și 3 pahare. Iar el avea în mâini un buchet de trandafiri roșii foarte frumos..

   Cu fiecare pas se apropie mai mult de mine și câteva lacrimi mi se formează în ochi.

-Emma, draga, scumpa și iubita mea.
Nu știu dacă încă ai înțeles că te iubesc mai mult decât orice în viața asta și sunt totalmente al tău ! Ești atât de specială, atât de importantă  pentru mine, încă de când te-am cunoscut.
Lângă tine sunt împlinit și simt că întradevăr sunt fericit. De aceea vreu ca și tu să simți aceste sentiment puternic alături de mine. Vreau să fim o familie.

  Emma. Vrei să fii soția mea?

Se aşează într-un genunchi și îmi întinde cutia roşie deschisă cu un inel foarte frumos.

-Da, da, daaaaa ! Ţip cât mă ține gura și îmi las frâu emoțiile.
-Te iubesc. Atât de muuult...
Mă strânge în brațe și simt cum toată lumea se dispare în brațele sale.

Cu degetul mare îmi şterge lacrimile de fericire și mă sărută pasional pe buze.

-Sunt mândru de voi, copii mei.
Tata se apropie de noi și ne ia în brațe.

Da. Acum sunt fericită. Sunt cu cei mai dragi oameni și.... stop. Matei și Sofia...

-Alex?  Mă îndepărtez puțin din brațele lui.
-Ce e iubita ?
-Vreau ca Matei și Sofia să fie aici. Acum.
-Bine, dar nu le-am spus nimic de asta.
-Super, îi anunțăm acasă. Mă duc să-i sun.

Îmi iau telefonul de pe masă și formez numarul Sofiei.
-Sooofia, vinoooo acasă, acuuuum !

Doar atât am reușit să spun, doar ca să-i grăbesc.
-Să mergem la masă, în scurt timp vor veni și ei. Îmi iau bărbații de mână și-i conduc veselă spre living.

Peste 25 minute...

-Emma, ce... ce... ce s-a întâm.....plat?
Sofia respiră greu și încearcă să-şi  restabilească răsuflarea.

-Eugen? Tata se apropie de domnul Stone și-l lovește ușor  pe umăr.
-Dumitru?  Ce e? Emma....a...zis...că...că e ceva..... ur...urgent !

Toți erau în grabă și speriați, mai puțin Matei care a întrat destul de calm.

-Sofiaaaa privește !!!  O îndemn să-mi analizeze mână, mai concret inelul.
-Te-ai logodit ? Ochii ei s-au mărit și pentru puțin timp a uitat de oboseală.

-Alex, frate, de ce nu ne-ai zis? Matei îl privește serios pe viitorul meu soț și îl ia în brațe.
-Surprizăă, flutură din mâini.

-Stați, care era urgența atunci?
-Oh Matei, mai taci.
Sofia îl lovește după ceafă, iar noi începem a râde.

-Ah  mai e ceva, continui eu, vrem ca voi să ne fiţi vornicei de cununie.
-Da. Alex mă cuprinde de talie și mă sărută ușor pe tâmplă.

-Noi ? Ochii lor sunt mari si încântați.