Provoacă-mă

Capitolul 6

 

E dimineață, soarele  îşi lasă razele să  mă mângâe uşor pe faţă.
Toată noaptea m-am gândit la  seara de ieri şi la faptul că Robert mi-a zis să sărut anume un coleg de liceu, nu că ar însemna ceva asta, dar totuşi..nu vreau să fac impresii rele din prima şi...
Brusc gândurile mi-au fost întrerupte de un apel telefonic, era tata.

- Da tata, zic  încă somnoroasă.
- Buna dimineaţa Sofia, coboară te rog, sunt jos, îmi zice tata fericit.
- Vin imediat, așteaptă-mă, îi zic grăbită.

Mă îmbrac şi ies afară cât mai repede posibil. Faptul că tata e aici, înseamnă că e ceva important.

Cobor scările, deschid ușa, și-mi văd tatăl cu un zâmbet larg.

-Bună dimineața încă o dată, îmi spune el gingaș.
-Bună tată, îl trag spre mine și-l cuprind strâns.
-Deci, îți dai seama că am venit aici cu un scop, mă privește intens în timp ce-mi vorbește.
-Nu-mi spune, mă muți la un alt liceu, încep a flutura din mâini.
-Nu, te vreau aici până când,  râde tata de replica mea.
-Mă pot aştepta la orice din partea ta, îi spun în timp ce ridic o sprânceană.
-Să trecem la subiect, propune el, m-am tot gândit la împrumutul mașinii mele şi am decis că meriţi să ai o maşină a ta, permisul oricum îl ai, de ce să stea să se prăfuiasca ?
-Vorbești serios? spun nesigură.
-Foarte serios, priveşte, îmi zice şi-mi întinde mâna să cobor de pe acele 3 trepte de lângă uşă. Mergem după  colţul clădirii şi observ un BMW negru.
-E... e al meu? vocea a început să-mi tremure.
-Da, e al tău, vine şi mă cuprinde strâns. Uite, cât de mult aş fi vrut să mai stau cu fiica mea, trebuie totuşi să plec la muncă, m-am eliberat pentru o zi, doar pentru a mă asigura că o să fii fericită când îl vei primi.
-Fii sigur, sunt!-doar atât am mai putut spune, eram încă...şocată.
-Ai grijă de tine, Sofia, se apropie și mă sărută părintește pe frunte.
-Mulțumesc tată, îl privesc cu surprindere încă.

Am mai analizat ceva timp mașina, care era de o frumusețe rară și am spus că o să o încerc în drum spre liceu.

Mă întorc înapoi în casă și vreau să o trezesc pe Emma, să-i spun de vizita "surpriză", dar pentru că e abia 8:40, i-am mai dat timp să doarmă.

Fac un duș, mă îmbrac pentru liceu și-mi propun să pregătesc micul dejun pentru frumoasa adormită.

Masa e gata și când mirosul cafelei a început să invadeze camerele, o observ pe Emma venind în bucătărie.

-Neaţa, ce miroase aşa frumos, ai gătit? zice  somnoroasă.
-Bună dimineața, da ia loc şi mănâncă.
S-a aşezat şi a început să  savureze cafeaua fierbinte și biscuiții proaspeţi.

-Tata a fost azi dimineață aici, continui eu.
-Ce ? De ce nu mai trezit ? Ce a vrut? se îneca dând atâtea întrebări.
-Mi-a adus  un cadou, pe care o să-l vezi după ce te schimbi și plecăm spre liceu.
-Despre ce cadou e vorba şi de ce..., vrea să mă întrebe, dar i-o tai eu.
-Îmbrăcate mai repede, astfel nu-ţi zic nimic, mă uit la ea ştrengar.
-Off, tu... bine, însfârșit cedează.

După ce eram gata ambele, am coborât pe scări, am ieşit din clădire şi am cotit la dreapta, unde mă aştepta maşina mea.
-O vezi? o întreb pe Emma, arătând cu degetul spre frumusețea pe 4 roţi.
-Frumos automobil, la aşa ceva ai putea visa doar, spune în timp ce analizează cu atenție.
-Haa? Serios ? spun ridicând o sprânceană şi întru în maşină pe locul şoferului.

Observ doar privirea şocată a brunetei, care a rămas pe loc privindu-mă.
-Ce mai stai, urcă! Îi spun autoritară.
-Stai să-mi vin din starea de şoc.  De unde ai tu aşa capodoperă?
-Tata, zic scurt, cred că se simţea prost de transferul ăsta brusc, spun eu.
-Tu măcar poţi conduce sau ajung praf la ore? râde ea şmecher.
-Am permis, nu ca altele, mă uit la Emma afişându-mi un zâmbet rebel.
-Să te văd ce poţi, îmi spune ea şi-şi trage centura.

Am mai condus  maşina tatei, sigur mă descurc.

După ceva timp..

Uitaţi de ce am zis, am nevoie urgent de lecţii, pentru că mai n-am salutat 2 copaci cu maşina.

-Dă-te naibii, nu mai urc cu tine, îmi spune Emma care îşi aranjase părul ciufulit şi a ieşit.
-Hai, Emm, n-a fost aşa rău, încerc să îmbunătățesc situaţia, dar...
-Rău? Sofia mai n-am murit aici, până nu i-ai lecţii de condus, de volan nu te apropii, mă ameninţă ea.
-Bine, recunosc eu şi mă îndrept spre  uşile liceului. O să iau.

Clopoţelul sună şi ne îndreptăm spre clasă, când observ  doi ochi albaştrii  privindu-mă intens.
E el, tipul din cafenea  pe care l-am sărutat atunci..
-O nu, asta-mi mai lipsea, zic puţin nervoasă.