Provoacă-mă

Capitolul 20

Foarte greu mă abţin să nu-i sparg capul acum boului, dar ne descurcăm mai târziu cu asta, acum să vedem ea ce face aici.

-Amanda, ce cauți cu ăsta aici? Sau ai devenit cumva domnișoară pe oră și nu știu eu?
-Cum îți permiți să-mi ofensezi iubita, ţipă la mine deşteptu'.
-Tu să taci, pentru ceea ce ai făcut o să ne lămurim mai târziu, o să ai o surpriză destul de frumoasă.
-La ce te referi? Mă privește confuz.

Nu răspund nimic, afișez un zâmbet larg și trec pe lângă ei. Nu m-aș fi așteptat să o găsesc pe Amanda aici.
Dar pe James, o să-l aştepte ceva destul de grandios, doar nu credea că poate  să-mi supere iubita și să rămâie nepedepsit. Iubita? Adică vroiam să zic prietena.

Peste 2 ore...

Ne aflăm încă la masă, le-am făcut cunoștință partenerilor de afaceri cu așa zisele iubite a noastre, iar ei au rămas foarte impresionați.

O melodie destul de cunoscută răsună în toată sală, este una lentă, plăcută și deosebită. Observ cum foarte multe perechi se îndreaptă spre ringul de dans, printre care și Alex cu Emma.

-Îmi permiteți să vă i-au prietena la un dans?  Privesc şmecherul care încearcă să o ia pe Sofia de lângă mine, oare chiar crede că sunt așa prost să-mi ratez eu șansa pentru el?.
-Nu, nu vă permit, pentru că domnișoară trebuie să danseze doar  cu iubitul ei.

Zâmbesc urât baiatului și o apuc pe Sofia de mână conducând-o la dans. O apuc de talie, iar ea își încolăceşte mâinile în jurul gâtului meu.
Îmi zâmbește dulce apoi îmi șoptește la ureche:
-Iubitul ei? De ce dansez cu tine atunci?
-Hmm, trebuia să menționez "viitorul" iubit ? Cred că nu vroia să afle detaliile.
-Viitorul? Azi e ultima zi când ne mai vedem  în calitate de "iubiți".

E atât de serioasă, dar totuşi  un zâmbet se ascundea după toate astea.
-Nu crezi că chiar o să te las,nu ?
-Matei, nu mai vreau răpită sau..
-Sau ce? Nu vei păți nimic și în plus îmi ești datoare cu încă două provocări.
-Matei..
-Ce Matei? Cee? Sau chiar așa antipatic îți sunt?
-Eu..eu.., mă lasă și fuge undeva afară.

Sunt șocat de reacția ei. Chiar așa să mă respingă, chiar atunci când am început să țin la ea, mai mult ca...ca la cineva?

Sofia povestește...

Peste 5 zile..

Nu știu de ce fugisem atunci, m-am speriat. M-am speriat de propriile sentimente, de ce ar fi putut urma..
Nu vreau categoric să mă îndrăgostesc, nu acum.

După "fuga" mea de atunci, n-am mai vorbit cu Matei deloc, deși mereu eram unul lângă altul.
Eu m-am reîntors la liceu,  dar el nu a mai venit pe la ore.
L-am întrebat pe Alex ce are și nu mi-a răspuns nimic, a zis doar că nu va veni săptămână asta pe la liceu și atât.

-Hey, ești bine? Emma mă trezește din gândurile mele și o privesc atent.
-Da, e tot okey, tu cum ești?
-Bine, merg azi cu Alex la un film, mergi cu noi?
-Nu prea aș vrea să vă încurc, spun zâmbind forțat.
-Glumești, nu ? Mergem acasă, ne pregătim și la 7  vine să ne ia.

Cedez și  pornim spre casă.
Telefonul Emmei sună și observ după zâmbetul ei larg că o sună prințul pe cal alb.

-Da, dragule...
-Da, desigur..
-Bine, nu, nu zic..
-Da, la 7..
-Bine. Și eu pe tine..

-Alex? O  întreb eu, când a terminat conversaţia.
-Da, el era. Mi-a zis că are o surpriză....pentru tine.
-Pentru mine? Întreb nesigură.
-Da, nu întreba, nu știu despre ce merge vorba.
-Bine, să mergem.

Ajungem acasă la ora 16:45. Până am mâncat, până am făcut un duș, până ne-am pregatit s-a făcut ora 18:40.
Bate cineva la ușă, iar Emma se grăbește să răspundă.

-Bună dragule, este tot ce aud și-mi dau seama cine a venit.
-Bună Alex.
-Bună Sofia, ghici cine a venit cu mine..
-Cine? Nu reușesc să mai zic ceva, căci un buchet de trandafiri albi apar de după ușa în brațele lui Matei.
-Heeey salut, zâmbește inocent și se auto invită în apartament.
-Noi plecăm în bucătărie, vreau un ceai cald, zice Alex și o ia pe Emma în brațe ducând-o în cealaltă cameră, lăsându-ne singuri.

-Nu vreau să zici nimic, îmi cer scuze dacă te-am supărat cu ceva, de alte provocări nici nu mai este vorba, îți mulțumesc că ai mers și m-ai susținut și....vreau să fim prieteni.

Îmi zâmbește și-mi oferă buchetul mare în brațe, apoi mă cuprinde strâns. Ochii lui erau sinceri. Albastrul cela mă înneca cu fiecare secundă în care-l priveam. Gropiţele din obraji apăreau ori de câte ori zâmbea. L-aș fi privit  în continuu cum zâmbește..

Când mi-am dat seama că-l privesc prea intensiv, scutur ușor din cap și revin la realitate.

-Prieteni atunci, zâmbesc și eu larg.
-Hey, puişori, gata? Nu  de alta, dar întârziem la film.

Râdem toți de cuvintele lui Alex și ne grăbim spre ieșire.
Ajunși la cinematograf, luăm biletele și ne pornim spre sală, când un băiat neatent se împedică și cade peste mine, amândoi ajunși pe podea.

-Doamne, iartă-mă te rog, e vina mea, scuze de împiedicat ce sunt.

Mă ridică încet și mă scutură de praful ce s-a pus pe pantalonii mei negrii.
-Nu-i nimic.
-Nimic? Ești prea bună. Mă numesc Christian  și vreau să aflu cum mă pot revanșa pentru incidentul ăsta.
-Eu sunt Sofia. E în regulă, serios. Zâmbesc, iar el îmi răspunde înapoi.

-Nu, nu merge așa. Am greșit și recunosc, dacă-mi dai numărul tău, o să-mi iau revanșa, promit.

Îl privesc pe Matei, care scârţâia din dinţi și era gata să-i dea un pumn, apoi pe Christian căruia chiar îi parea rău.

Zâmbesc și-i dau numărul meu, apoi pornim spre sală.
-De ce i-ai dat numărul tău lui? Întreabă Matei brusc, iar eu îl privesc ciudat.
-De ce întrebi?
-Fără motiv. Păi de ce?
-Fără motiv, zâmbesc forțat și înaintez.

Fața lui serioasă m-a pus pe gânduri. Nu e gelos, nu? Dar ce vrea? Doar el a zis să fim prieteni.
Zâmbesc mulțumită și mă așez pe locul meu, dacă chiar i-am descoperit o latură geloasă, am reușit ceea ce vroiam.
Hmm.. ;)