Capitolul 17

235 6 0
                                    

"Deși nu mai era nimeni la masa noastră, nu știu din ce motive, dar nu oprim nici unul sărutul."

O tuse forțată ne atrage atenția și ne desprindem unul de celălalt.

Emma povesteşte..

Deși aș fi fericită să stau într-o cameră cu Sofia, totuşi acum vreau să fiu mai aproape de Alex. Aveam nevoie de atenţia lui doar pentru mine.

După ce ne-am despărțit de cei doi,  am fost conduși către camera noastră.
O cameră destul de spaţioasă, amenajată cu decorațiuni mov pe un fundal alb.  Mobilier simplu, dar cu gust, destul de calmant și plăcut.

-Aceasta va fi casa noastră pentru o săptămână, zice Alex tolănindu-se pe canapea.
-Heey, ridicăte de acolo, avem de despachetat, îi arăt eu cu mâna spre bagajele noastre, care zăceau într-un colţ al camerei.
-Emmaaaaaaa te roooog, hai să ne relaxăm, mâine am şedinţă, nu vreau să stau toată ziua aici despachetând, vreau să mă primblu cu iubita mea.

Mă trage spre el și cădem ambii pe pat, mă sărută  şi-mi zâmbeşte dulce, iar eu cedez.
-Fie, am văzut la primul etaj un restaurant, hai să mâncâm ceva.
-Eu fac un duș rapid și plecăm.
Să fii gata când ies, da?

Aprob ușor din cap, el mă sărută pe frunte și pleacă la baie.

Profitând de timpul acordat, am început a căuta prin bagaje.

În 20 minute, m-am îmbrăcat într-o bluză albă, lărguţă și o pereche de pantaloni negrii, în picioare mi-am luat niște sandale albe, elegante pe toc scurt. Comod și elegant. Perfect.

Peste ceva timp a ieşit şi Alex din baie, însă era deja îmbrăcat. Ciudat, n-am observat să-şi fi luat schimburi.
Şi-a luat o cămașa albă și o pereche de pantaloni negri. Eram asortaţi, oarecum.

-Ce faci, mergem ? Îl întreb când văd că e gata.
-Sigur. Trecem și pe la Matei să-i luăm la masă sau..?
-Da sigur, intervin eu imediat.

M-a prins de mână şi ne-am pornit spre camera 117, dar când am ajuns, ușa era închisă.

-Probabil au mers și ei să se primble. Hai să mâncăm ceva, după îi căutam. Îmi zice Alex și pornim imediat spre ascensor.

Apăsănd butonul 1, am ajuns la etaj într-un minut. După câteva indicaţii cerute, am pornit spre restaurant.

Două uşi mari, aurii s-au deschis şi am intrat în sală.
Am observat o masă liberă și ne-am fi așezat. Concretizez *NE-AM FI AŞEZAT*. Dar atenţia mi-a fost furată de masa de alături, unde doi se sărutau pasional.  Stai puţin.....Mateei? Sofiaa?

-Alex vezi și tu asta?
-Ce anume Emma ?
-Privește, îi fac semn spre masa de alături, unde stăteau ei.

Alex se apropie și tuşeşte forțat. Ei se opresc din sărut și ne privesc plictisiți.

-Aţi vrut ceva ? Întreabă Matei fără nici o emoție.
-Putem lua loc?
-Da, sigur Emma. Sofia mă invită lângă ea, iar Alex se așează lângă Matei.

-Deci, continuie Alex, ce a fost aia?
-La ce te referi?
-Serios Matei?! Vă sărutaţi de parcă... nici nu ştiu cum să numesc asta, prea profund era.
-Oficial de azi, Sofi e iubita mea, cel puţin săptămână asta.
-Doar săptămână asta, corectează Sofia.

-Aa..deci pentru voi asta e doar o joacă? Țip eu.
-Poatee.. zic ei doi la unison.
-Aveți grijă să nu pierdeți jocul. Alex accentuează bine "jocul"

-Bine, bine. Sofia flutură din mâini în semn că " fie cum zici, doar taci, am ceva mai important ca asta" și continuie...  Matei cine era ăla?

-Care "ăla"? Mă uit eu confuză.
-Păi a venit un bărbat la masă, îmi făcea ochi dulci și apoi a venit Matei şi l-a alungat.
-Ăla era un vierme, draga mea.
-Stai puțin, prin vierme ...nu ... nu vrei să zici că și James e aici? Alex se holbează, aşteptând un răspuns.

-Da, da el. Sofia, doar te rog stai cât mai departe de el și  atât, te roog.  Matei o privește într-un fel ..speriat?
-Emma, tu la fel nu ai voie să vorbești cu el. Asta e foarte important. Alex practic mă imploră.

Alex povesteşte...

Nu.... nu vreau nici eu, nici Matei ca fetele să vorbească cu el. 
Nu o să înțeleagă niciodată câtă durere și dispreț poate aduce James.

Iar faptul că ele sunt cu noi, o să fie ţintele principale,  eu nu îmi voi ierta-o niciodată, să le facă ceva.

Gândurile mele au fost întrerupte de Emma.
-Heey? Aleex? Tu mă auzi?
-Da, scuze.. Ce ai zis?
-Ce s-a întâmplat de ne vreţi atât de departe de el?
-Uite, nimic important, este o rugăminte de a mea, poți te rog să ai grijă să-l eviți?
-Sigur, dacă zici tu..
Îmi zâmbește inocent și mă privește cu drag.

E atât de frumoasă, atât de superbă.. Nu cred că aș fi în stare să o pierd, adică ...viața mea, fără ea?
Nu, nu o fac pe dramaticul, n-avem nici o săptămână împreună, dar din vara când am cunoscut-o, n-am uitat-o nici pentru un minut.
Am cautat-o în fiecare fată pe care o vedeam...dar nimic.

Doar bruneta asta își are locul în viaţa mea. Doar ea. Emma mea.
O mai privesc atent și zâmbesc de la nimic, eu chiar sunt fericit, iar lângă mine...va fi și ea.

După așa zisa masă a noastră fiecare au mers prin camerele sale și nu am mai ieșit deloc în  seara aia.

Câteva zile, eu și Matei am fost ocupați cu şedinţe, întâlniri, iar fetele au stat mai mult în două.

Mâine însă e ziua cea specială. Mâine le luăm pe Emma și Sofia cu noi la o mini-petrecere a colectivului. Anume mâine, fetele vor avea cel mai important rol.
Rolul de iubite grijulii. Deși Emma se descurcă de minune și fără a se preface cu ceva, îmi fac griji pentru Sofi..

-Matei?  Îmi privesc fratele care era atent la volan.
-Da.?
-Ai mai vorbit cu Sofi? Îți dai seama cât de importantă e ziua de mâine, da?
-Mda am vorbit, sper doar că ... va fi în stare să mă suporte ca iubit măcar pentru o zi.
-Hai frate, nu-i ea atât de rea, râd eu.
-Ea nu, eu da. Îmi răspunde înapoi glumind.

-Deci mâine vom fi la 4 ace ? 
-Da, dacă vrei să arăți bine lângă iubita ta, Matei răde apoi adaugă, acum serios, la ce rochii și-au luat, vom fi morţi dacă nu-le va plăcea.

-Râzi de mine, dar chiar și "iubita" ta, fac ghilimelele în aer, te va face praf, doar dă-i motive ca îmbrăcămintea  ta nu stă bine lângă a ei.
-Bine râdem, glumim, dar mâine trebuie să fie totul okey, dacă desigur, vrem să aducem succesul firmei.
-Te susțin, facem tot ce trebuie.

Mai avem încă vre-o 20  minute de mers cu mașina până la hotel, dar totuși vreau să văd ce face Emma.

"Emma, ce faci? În 20 minute o să ajung, ai nevoie de ceva? Alex"

Nu primesc nici un răspuns.

Provoacă-măUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum