Provoacă-mă

Capitolul 7

Mă îndrept spre el în timp ce mă analizează atent, foarte atent.
Nu ştiu de ce, dar totuşi aş vrea să clarific lucrurile, ca să nu creadă ceva...ce n-ar trebui.

-Bună, îi zic scurt, în legătură cu..
-....cu sărutul ăla neaşteptat, mă întrerupe el şi-şi muşcă buza de jos.
-Mda, deci nu aş vrea să-ţi faci vre-o impresie, a fost doar...

Aş fi continuat, dar o venit una care   i-a sărit în braţe şi-l sărută în faţa mea.
"Cine-i naiba ?" mă întrebam, pentru că nu o puteam vedea la față.

Brusc aia se întoarce spre mine şi abia  atunci i-am observat chipul, era fata cu care m-am certat eu în clasă.
Cum îi zicea.....Amanda cred.

-Puiuu,  ce faci tu cu asta aici, îi vorbește de parcă eu nu aș fi aici, mi-e greaţă.
-Nimic special, m-a întrebat unde se ţine cursul de engleză, o minte el.
-Da? Păi să nu te mai văd cu ea, o să mă superi rău îngeraş, îl mai pupă o dată şi mă priveşte de parcă a-şi fi o cârpă.

-Nu te teme "puişor", fac ghilimelele în aer şi continui, oricum plec, nu vreau să văd cum te înghite aici.
-Auzi tu.., vrea ea să continuie dar nu-i dau voie eu.
-Cred că te-am avertizat, nu? Cu mine vorbești normal..sau  rămâi fără unghiuţele tale puse de găinuşă.

Nu mai aştept un răspuns, mă întorc şi mă îndrept spre clasă.
Eram înervată cu toată situaţia asta şi nici nu am observat cum m-am împiedicat de cineva.
Lucrurile mele s-au împrăştiat toate pe podea.

-Hei, uite-te pe unde mergi, încep eu a ţipa fără să mă uit la... el sau ea, pentru că-mi strângem lucrurile de pe jos.

Când ridic privirea observ cum 2 ochi căprui mă privesc îngrijorați.
-Ești bine ? Mă întreabă un "el"
-Eram, până ai dat tu peste mine, zic  încă puţin nervoasă.
-Îmi cer scuze, eram puţin îngândurat şi nu te-am observat, eşti nouă aici, nu ? îmi spune în timp ce mă ajută să mă ridic.
-Da, sunt, zic scurt.
-Sunt Alex, se prezintă el.
-Sunt Sofia, continui eu..
-Îmi pare sincer rău..stai să te ajut, începe să-mi strângă lucrurile.
-Nu-i nimic, a fost un accident, sunt vizibil relaxată, de ce ?
-Sofia, chiar îmi pare rău şi ca să-mi cer scuze, ce zici azi după ore sa ieșim la un suc?
-Ăăă... bine, spun eu deja puţin mai relaxată.
-Te aștept dupa lecții în curtea liceului, acum mă grăbesc la ore, încă o dată scuze, spune în timp ce se îndepărtează de mine.
-Bine, zâmbesc şi plec şi eu spre clasă.

"Hmmm, Alex... e drăguț" îmi zic în gând "....mai repede să ieșim, pare de treabă și chiar aș vrea să-mi fac un prieten"

Gândurile mele au fost întrerupte de baiatul care a întârziat la ore şi îşi cerea scuze de la profă.

"O Doamne, ăsta-i cu mine în clasă?" Îmi zic eu, în timp ce-l observ pe "puişorul Amadei" întrând în clasă.

"Grozaaaav, chiar credeam că măi rău nu putea fi" îmi spun eu.

După ce s-a ales doar cu o morală, a trecut pe lângă mine făcându-mi cu ochiul şi s-a aşezat undeva în spatele meu.

Mi-am dat ochii peste cap și am privit ceasul, mai aveam 30 minute până la sfârșitul orelor şi avea să ies la un suc.

"Emm, azi pleci singură acasă, am ceva treabă prin oraș şi o să vin mai spre seara" îi scriu mesaj Emmei să nu-şi facă griji şi încerc să fiu atentă la ore.