Provoacă-mă

Capitolul 12

"-Voi....vă cunoașteți?!! Întrep eu aproape bâlbâindu-mă şi holbându-mă confuză la ei."

Mă uit la ei în continuu, ei nu spun nimic, se privesc, se analizează, iar eu fierb de la atâta linişte.

-Voi vă cunoașteți? Mai reped o dată, dar mai accentuat.
-Da.. foarte bine, cel puţin ne cunoşteam, şopteşte Alex fără să-şi ia privirea de la ea.
-De când şi de ce eu nu ştiu despre asta.. Emma ? Emma tu mă auzi ?
-Te-ai schimbat, te-ai făcut mai frumoasă.. îi spune Alex  şi-i sărută mâna.
-Hai mă, serios ? Voi nici nu mă observați? Flutur din mâini și încerc să atrag atenția, dar na....eşuez.
-Bine, vă las eu cu amintirile, plec acasă, auzi ...Emm, eu pleeeeec, Emm? Emma? Of, în fine pa.

Îi las pe ăştea tot privindu-se, nu ştiu nimic despre cunoştinţa lor, nici n-am auzit-o vreodată pe Emma să-mi vorbească despre el.
Fata aia va avea multe de lămurit.

Peste ceva timp, ajung în faţa blocului. Urc scările și observ uşa apartamentului că e deschisă. Dar nu are cum, știu precis că am încuiat-o.

Nu știu ce să fac, să chem poliția? Să o sun pe Emma? Tata? Ce fac? Dacă e un hoț? Dacă vrea să mă omoare? Dacă..? Dacă..? Dacă..?
 
În fine, mă decit totuși să întru.  Observ că pe fotoliu stă un corp de bărbat privind relaxat TV-ul.

-Mă tu ești nebun? Ce dracu cauți aici? De unde știi că locuiesc aici? el tresare și mă privește speriat.
-Când ai intrat ? Nu te-am simțit venind..
-Bă, tu ești nebun zău. Ce dracuuu cauți aici, repet tare şi flutur din mâini.
-Hai stai jos, avem de discutat.
-Matei, nu mă lua cu discutatu', aștept explicații.
-Ăă... m-a adus un unicorn în zbor și mi-a deschis ușa cu magie.

-Atunci transmite-i asta unicornului, mă dau lângă el și-i afişez o palmă pe faţă de toată frumusețea.
-Auuu, okeeey, te-am urmărit în ziua când ai ieșit cu Alex la cafenea să mă asigur că ajungi cu bine acasă. Iar despre partea cu cheia, ai una de rezervă în ghiveciul din colțul coridorului, tot atunci am aflat.

-Și...ce e așa de important de nu puteai pursimplu să mă suni.
-Dacă mi-ai fi dat numărul tău...
-Dacă l-ai fi ceruut..
-Of..în fine. Deci am prima provocare pentru tine.
-Pentru asta ai venit la ora asta la mine ? Mă holbez eu..
-Da?
-Ești nebun.
-Poate, dar..Jocul începe, mă privește el  pervers.
-Da, daa.. treci la subiect, te avertizez, dacă mă pui să te sărut, încă o palmă o să-ți mângâie faţa.
-Poți face asta și fără să te provoc eu,  îşi ţuguie buzele, închide ochii și se apropie de mine. O altă palmă își face apariția pe față lui.
-Te-am avertizat.
-Doamne, cred că mi-ai dereglat maxilarul.
-Te-am avertizat doar..

-Deci, prima provocare.. Mergi cu mine în L.A. la o cină cu prietenii.
Va dura doar 7 zile și va trebui să faci pe iubita perfectă.
Nu sunt doar niște prieteni, dar și oameni de afaceri, cu care posibil să colaborez pe viitor.
-De ce naiba, îți trebuiesc și eu pe acolo ? Mă uit urât la el.
-Păi, draga mea, oamenii aştea au mare încredere în persoanele  care au o relație sau o căsnicie sau.....copii? Ei cred că sunt mai responsabili, punctuali...
-Tu nu ești dintre ăştea, îl opresc eu.
-Nu, dar trebuie să mă prefac măcar.
-Fără mine, zic sec.
-Îmi ești datoare... și merge și Alex.
-Cu ce mă încălzește asta ?
-Uite, nu ţi-am zis despre asta, dar...familia noastră a avut o firma până ai mei  au...ştii tu. Cum am împlinit noi 18 ani, eu și Alex am devenit posesorii oficiali ai firmei.
Nu vreau să dau greși..
-Ce drăguț..
-Zău? Îmi zâmbește.
-Nu, nu m-ai convins.
-Atunci am rămas doar că-mi ești datoare și punct.

-De ce am acceptat la provocările astea tâmpite ? Zic mai mult pentru mine..
-Te-am auzit.
-Când plecăm? Zâmbesc forțat.
-Vineri.
-Dar mai sunt 3 zile, reușesc..?
-Sigur că da. Deci oficial ești iubita mea, pentru urmatoarea săptămână.
-Ai vrea tu. Ne vedem vineri.
-Pa iubita, iarăși își încearcă norocul să mă sarute.
-Nu încerca, îi arat eu palma pregătită.
-Ahh...ce iubită rea am, face față de bebe supărat.
-Gata ieși, îi fac cu mâna spre ușa.
-Bine, la revedere Sofia.

Îl conduc spre ușa, iar el coboară scările. Vreau să mă întorc pentru a mă acomoda mai bine în fața TV-ului, dar iarăși.... sună cineva la ușa.

"Dacă e Matei, precis îi afişez un pumn acum.." gândesc eu şi mă ridic nervoasă de pe fotoliu.

-Emma..? De ce nu ai deschis cu cheia ta ? O privesc ciudat.
-Mi-am pierdut cheia, iar cea de rezervă nu e la locul ei.
-Aaa..da Intră, Matei a luat-o.

"Firar, nebunul ăla nu mi-a întors cheia, iar acum o să vină când o să vrea."

-Ce a făcut Matei? Se uită ea urât la mine. Ăla a fost aici?
-Da.. Trebuie să merg cu el în L.A.  la...
-O întâlnire de afaceri, unde trebuie numaidecât să fii cu perechea ta, mă întrerupe ea.
-Așa e, tu de unde știi ?
-Alex, m-a rugat să merg și eu cu el.
-A da, și totuși de unde vă cunoașteți voi?

Pentru câteva momente ea privește în gol, apoi continuă.
-Păi... noi am fost împreună.

-Ce aţi fost voi..? Îmi privesc şocată  cea mai bună prietenă, pe care o știu mai bine decât mine. O ştiam, sau cel puţin credeam că o știu.