Provoacă-mă

Capitolul 22

Matei povesteşte...

-Mulțumesc mult că m-ai vizitat și desigur că am reușit să facem cunoștință într-un mod frumos, îi zice Sofia boului' și îl cuprinde strâns.

Caaalm Matei, caaaalm. Nu e ca şi cum l-ar fi pupat aici, nu? E doar o îmbrăţişare.

Forţez și eu un zâmbet, apoi un scârţâit din dinţi când văd că ăla se apropie și o sărută ușor pe obraz.

Oooooh, proastă idee, foaaarte proastă.

Îmi încleştez pumnul, apoi o trag pe Sofia lângă mine, lăsându-l pe Christian cu ochii în soare.

-Bine Sofia, mulțumesc de așa o primire caldă, după privirea lui Matei ar cam trebui să plec.

Sofia chicoteşte și întoarce privirea spre mine, iar eu îi zâmbesc dulce. Deși privirea ei acum era blândă și gingașă, pun pariu că cum o să rămânem în doi, o să mă taie bucăţele.

-Matei..
Mă uit la Christian și-mi întinde mâna ca să dăm "noroc". Nu fii gelos, am venit aici doar să o văd. Cine știe poate-mi fac și eu o prietenă..

Cât pe ce să-i dau un pumn, când am auzit asta, dar el a continut..
-Doar o simplă prietenă Matei, e iubita ta și n-am să pretind vre-o dată la acest post. Deci, să ai grijă de ea, da..?

De-ar fi iubita mea..

-Sigur că o să am.
Cu asta mai zâmbește o dată și pleacă, lăsându-ne singuri în casă... și cu multe lucruri ascuţite.

Aaaaaaa, firaaaar, obiecte ascuţite, ar cam trebui să le ascund, dacă nu vreau să mor aici, pe loc.

-Mergem în bucătărie, ai să-mi dai cam multe explicații, zice încă liniștită, iar eu o urmez spre bucătărie.

Până aici mi-a fost. Trebuia să-mi scriu testamentu, știam eu că trebuia..

-Deci, ce ai să spui în apărarea ta? De când mă rog îți sunt eu iubită? De când avem o relație și de când ești tu gelos?

-Nu, nu am nimic în apărarea mea. Am greșit și nici n-am făcut-o intenţionat.

O ba da, am făcut-o. Christian ăla... nu-l prea plac.

-Și mda, nu știu ce a fost în capul meu. Doar că mi se pare straniu ca acest Christian, pe care-l cunoşteai de 5 minute să vină acasă la tine. Cine știe ce avea să facă dacă nu eram eu aici, cu tine..

Râde la afirmația mea, iar eu îmi ridic o sprânceană, privind-o serios.
-Hai Matei, fii serios, e prea drăguț să fie vre-un criminal.

Mă încrunt la "e drăguț ". De mine nu a zis niciodată așa..

-Fie, îmi cer scuze atunci, mă culc, mă ridic supărat de pe fotoliu să mă îndrept spre camera unde avea să dorm azi.

-Stai aici, mă oprește. De ce ești supărat? Eu ar trebui să fiu aia supărată pe tine, tu m-ai declarat iubita ta, când de fapt nu sunt..
-Pentru că nu vrei, mă aud spunând deodată.

-Pentru că nu ai întrebat, a ţipat.

M-a lăsat de mână și a fugit spre camera ei. Eram blocat de la început, eu eram cel care geloza atât de mult, în cât nici n-am obsevat că o puteam face iubita mea demult timp.

Nu știu dacă asta a fost un oarecare impuls să-mi dau seama sau doar un reproş. Nu știu ce să mai cred.
N-am nici cea mai mică idee dacă ţine la mine sau...

Au trecut două, trei minute de când nici nu mai clipesc. Apoi mi-am dat seama că sunt singur aici și am fugit repede spre camera Sofiei.

Bat la ușă, o rog să-mi deschidă, ţip, o implor dar nimic.
Mă aşez lângă perete și mai încerc o dată..

-Sofia, îmi cer mii de scuze pentru Christian, dacă toate astea sunt din cauza lui, atunci nu știu....
Vrei să fii cu el, asta e.

Văd cum ușa se deschide, iar Sofia se așează lângă mine jos. Avea ochii plânşi, iar părul ciufulit. O apuc imediat de mână și o trag lângă mine.

-Ești atât de prost uneori, continuie ea, cum ai fi crezut că vreau să fiu cu Christian ?

Mă uit trist la ea, nu știu.. să o întreb sau nu? Nu vreu să o forţez, dar dacă o pierd..
-Dar cu mine? Cu mine,vrei?'

Nu spune nimic, îi se preling doar cu lacrimi pe obraz, iar eu îi le șterg imediat. Se uită în ochii mei adânc, de parcă căuta acolo dacă glumesc sau nu. Când deja sunt gata să las capul în jos, văd cum cum îmi răspunde afirmativ, nu prin cuvinte. Metoda asta e mai bună.

Se apropie de mine și mă sărută.
Nu e primul nostru sărut, dar asta e unicul atât de pasional, atât de sincer.. atât de.. dulce.

Îi răspund rapid la sărut și o ridic în poala mea. Peste câteva momente, absolut magice, se îndepărtează și mă privește îngândurată.

-Să iau asta, drept răspuns?
-Da..
-Nici nu vroiam altul, îi zâmbesc și o ţin strâns în braţele mele.

-Oricât de mult mi-ar plăcea să stau la tine în brațe, mi-e somn și nu vreau să răcim aici jos.
-Cum zici, iubito.

Îmi place să-i zic iubito, dar e ciudat, nu am mai zis la nimeni așa.

Mă ridic ușor cu ea în brațe, în stil mireasă și o duc la ea în pat, apoi o așez atent. O sărut pe creştet și dau să mă poresc, dar mă apucă de mână.

-Nu pleca, murmură ea, stai aici, cu mine.

Nu mai zic nimic, mă așez şi o încolăcesc cu braţele mele, iar ea își odihnește capul pe pieptul meu.

Linişte, linişte.. şi adormim.

Emma povesteşte...

-Cum dracu' ai uitat documentele acasă?
Mă încrunt la Alex, iar el mă apucă de mână.
-Mi-am cerut scuze de cel puțin 100 de ori. Am avut emoții, bine? Trebuia să fac cunoștință cu tatăl tău și..

Îmi dau ochii peste cap și urcăm și celelalte trepte până ajung la apartamentul nostru și-l deschid.

Mă uit la oră și văd că e 8:23. Scumpul meu "iubiţel" sau mai bine spus căscat, şi-a uitat documentele acasă și n-am putut urca în avion. Ne-au ţinut la aeroport toată noaptea.

Toată noapteaaa.

Intru în apartament și primul lucru care am simțit nevoia să-l fac, e desigur să-mi strig prietena.

-Sofiaaa...Sofiaa..
-Tşş, e încă dimineață, ar cam trebui să doarmă.
-Oh, scuteşte-mă. Eu n-am dormit toată noaptea, o să facă ea un efort să se trezească la ora 8 pentru mine.

Flutur cu mâinile către Alex și mă îndrept spre camera Sofiei.
Deschid ușa și rămân blocată la imaginea ce se derulează în fața mea.

Sofia doarme dulce pe pieptul lui Matei, iar el, deși dormea, o ținea strâns în braţele sale.

Da, trebuia să trăiesc ca să văd şi una ca asta..

Zâmbesc ca o nebună în mijlocul camerei, apoi zic, de ce să nu împărtășesc imaginea și cu Alex, să ia exemplu' măcar.

-Alex, vino imediat aici, zic în şoaptă.
-Ce mai e?
-Vino, am zis. ACUM.
-Uite, dacă vrei iar să ţipi la mine, păi mi-am cerut deja... se oprește. Vaaaai, chicoteşte el. Sunt atât de dulci așa.

-Ia exemplu, zic serioasă.
-Oo, o să iau. Ce zici să-i trezim?
-Ai înnebunit? Nicidecum. Vreau să văd dacă vor avea curaj să ne zică.
-Cum zici tu. Acum, poate mergem să ne jucăm și noi puțin? mă prinde de talie și își mușcă buza de jos.

Îl lovesc o dată peste față. (M-am stăruit nu chiar dureros, dar cum s-a primit deja..)

-Auch, ce am făcut?
-Stai cuminte, pervers ce ești, din cauza ta nu sunt eu acum acasă. Deci ești pedepsit.
-Poftim? Își dă ochii peste cap şi iese din cameră.

Eu zâmbesc victorioasă și mă pun pe gătit. Aştea doi vor vrea să mănânce ceva călduț, când se vor trezi.