Eris

Capitolul XVII

„Maybe we'll meet again, when we are slightly older and our minds less hectic, and I'll be right for you and you'll be right for me. But right now, I am chaos to your thoughts and you are poison to my heart."

- Unknown

Bătăile insistente în ușă au fost cele care m-au trezit în dimineața de Ajun. Era opt și ceva, iar eu încercam să ignor orice zgomot extern, însă bătăile persistau. Prima oară am crezut că îmi suna telefonul, așa că l-am aruncat pe podea astfel încât bateria să-i sară. Apoi mi-am dat seama că era ușa. „Cine naiba poate fi la ora asta..."

- Anca, am mormăit eu pe jumătate adormită. Anca, vezi cine e.

Niciun răspuns. Bătăile continuau.

- ANCA RĂSPUNDE LA UȘĂ!

M-am ridicat nervoasă din pat și, clătinându-mă pe picioare la început, am ieșit din cameră și am mers către ușa din față și am trântit-o de perete.

- CE-I?!

În fața mea stătea Adelin, având o sprânceană ridicată în semn de confuzie. Părul lui părea mult mai lung sub căciula aceea urâtă.

- Anca nu e acasă? a întrebat uitându-se înăuntru.

- Nu știu, ce vrei la ora asta?

- Mă grăbesc momentan, a spus el repede și mi-a înmânat trei pungi de cadou. Dă-le astea Ancăi și lui Beni diseară pentru mine. Ăla mic mov e al tău.

- Stai, tu nu stai cu noi? l-am întrebat începând să mă trezesc.

- Mă duc de Crăciun la Fântânele. Stau cu mama și bunica și vreau să fiu acolo până la 9.

Apoi s-a aplecat și m-a sărutat rapid pe buze, provocându-mi un șoc care m-a scos complet din starea de somnolență.

- Crăciun fericit tuturor, mi-a zâmbit el și s-a îndreptat cu pași grăbiți spre mașină.

- Și ție! am strigat în urma lui, îndoindu-mă profund că m-ar fi putut auzi la ce zgomot făcea conserva lui.

Am intrat în casă și am aruncat pungile sub bradul de Crăciun, după care m-am închis în camera mea. „Ce e senzația asta bizară?" m-am întrebat, simțind un nod incomod în stomac. Apoi nodul a devenit atât de dureros încât am crezut că mi se va face rău. Dar nu aveam nici pe dracu' și asta mă îngrijora.

Mi-am reasamblat telefonul și mi-am verificat mesajele. Anca era în oras și se lupta cu oamenii din mall pe cadouri de Crăciun. „The most wonderful time of the year MY ASS," mi-am spus încercând să adorm înapoi, fără niciun rezultat. Așa că am început să dau câteva telefoane. Să trag niște sfori. La urma urmei, eu nu aveam niciun cadou pregătit.

- Of, haide Anca, ce vrea Ben de Crăciun? Adică da, omul ăla are deja totul, dar sigur e ceva ce-i lipsește!

- Chiar nu știu, Melania, mi-a spus ea absentă în timp ce așeza pachetele de cafea în cămară.

- Zi-mi ce-i place și rapid, că nu mai găsesc nicăieri deschis!

- Ăă, stai... a zis ea începând să se alarmeze. Muzică, chitară, Three Days Grace, Alternosfera, filmul Perfume, raliurile, penele de chit-

- Raliurile? am întrerupt-o eu surprinsă. Alea Formula 1?

- Chiar ele. Se organizează în fiecare an aici, în apropiere de Sibiu și mereu se clasează pe unul din primele trei locuri.